DECIZIE nr. 192 din 2 martie 2006

(3)din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 4 aprilie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Antonia Constantin - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, şi de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal se prezintă partea Elena Magdalena Ponoran, personal şi asistată de avocat Emilia Paven. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.034D/2005 şi nr. 1.035D/2005 au obiect identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Apărătorul părţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.035D/2005 la Dosarul nr. 1.034D/2005, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Emilia Paven solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, apreciind că textul de lege criticat reprezintă norme de procedură de imediată aplicare, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin.

(2). De asemenea, arată că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin.

(2)din Constituţie, întrucât se aplică numai proceselor aflate în curs de soluţionare. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat nu produce efecte retroactive, ci reprezintă o normă de competenţă materială, de imediată aplicare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 21 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 16.770/2005 şi nr. 16.789/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca şi, respectiv, de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, deşi pricina se afla pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ea nu a fost trimisă Curţii de Apel Cluj printr-o încheiere de declinare a competenţei, ci a fost scoasă pe cale administrativă de pe rolul instanţei supreme. Aşa fiind, arată că art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 încalcă regula de competenţă stabilită prin art. 3 din Codul de procedură civilă, principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, precum şi principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicabilitate. Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că textul de lege criticat nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin.

(2)din Constituţie, întrucât Legea nr. 219/2005, modificând normele de competenţă materială, prevede în mod expres că noile norme se aplică doar dosarelor aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor, iar nu şi cauzelor deja soluţionate, nu antrenează astfel rejudecarea căilor de atac deja soluţionate. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin.

(2)şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege, iar căile de atac se exercită potrivit legii. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale, deoarece nu au caracter retroactiv, ci sunt norme de imediată aplicare, producând efecte numai pentru viitor. Reglementarea criticată reprezintă voinţa legiuitorului de a stabili noi reguli de competenţă, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin.

(2)din Constituţie, intră în atribuţiile sale exclusive. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii legale, potrivit cărora: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel." Autorii excepţiei susţin că reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin.

(2)care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 constituie o normă de procedură, care conţine dispoziţii cu caracter tranzitoriu şi derogatoriu privind modul de dezinvestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de sesizare a curţilor de apel competente, conform noilor norme de competenţă materială, să soluţioneze recursurile. Aceste dispoziţii legale se aplică însă exclusiv cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii, astfel încât nu sunt de natură să producă efecte cu caracter retroactiv. De altfel, textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că "nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. II alin.

(3)din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, şi de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----------