DECIZIE nr. 488 din 25 noiembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 10 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin, intimaţi-reclamanţi în Dosarul nr. 510/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 26 iunie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 510/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimaţii-reclamanţi Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin. Asa cum rezultă din încheierea de sesizare, excepţia a fost invocată şi cu referire la art. 31 din Legea nr. 56/1993, însă, în temeiul art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa a reţinut ca, sub acest aspect, excepţia este irelevanta, nefiind pertinenta cauzei. În motivarea excepţiei se susţine, pe de o parte, ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 131 alin.
(1)din Constituţie, întrucât considera ca recursul în anulare, potrivit acestui text, nu putea fi exercitat decât cu sesizarea sau cu avizul ministrului justiţiei. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile acestui articol nu încalcă nici unui text constituţional. Potrivit art. 128 din Constituţie, căile de atac se exercită de către părţi sau de Ministerul Public, în condiţiile legii. Rezultă din aceasta prevedere constituţională ca Ministerul Public este îndrituit sa exercite o cale de atac, cu respectarea condiţiilor legii. Faptul ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Constituţie, procurorii îşi exercită atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei nu are semnificatia ca procurorii nu ar putea promova o cale de atac fără avizul sau sesizarea ministrului justiţiei. Modul de exercitare de către ministrul justiţiei a autorităţii sale asupra procurorilor este o problemă ce depinde de reglementarea, prin lege, a acestei autorităţi, în care sens, recent, a fost modificată Legea nr. 92/1992, precizându-se, într-o noua conceptie legislativă, aceste modalităţi. Cele arătate sunt, în egala măsura, valabile şi în ce priveşte recursul în anulare, ca şi orice alta cale de atac. Potrivit reglementării actuale, recursul în anulare se exercită de către procurorul general, din oficiu, sau la cererea ministrului justiţiei, ceea ce corespunde atât statutului constituţional al Ministerului Public, cat şi autorităţii exercitate de ministrul justiţiei asupra procurorilor, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997. În orice caz, nici una dintre aceste autorităţi nu ar putea ca, în respectul legii, sa dispună neexercitarea unui recurs în anulare, în cazul în care exista un motiv ce justifica promovarea acestuia. În ultima analiza, excepţia invocată are semnificatia unei interpretări prin care se adauga la lege, ceea ce, de principiu, este inadmisibil în cadrul controlului constituţionalităţii unei legi. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin în Dosarul nr. 510/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 25 noiembrie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman ---------