ORDIN nr. 1.215 din 23 decembrie 2003

ORDIN nr. 1.215 din 23 decembrie 2003 privind completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminanţii din alimente Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 25 februarie 2004 Având în vedere prevederile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, văzând referatul de aprobare al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţia sanitară de stat nr. OB 6.828/2003, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul sănătăţii şi ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului emit următorul ordin: Articolul I La Normele privind contaminanţii din alimente, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 84/91/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, se elimină articolul 10, iar după articolul 9 se introduce un nou capitol, capitolul V, cu următorul cuprins: "CAPITOLUL V Metode de prelevare a probelor şi de analiză utilizate în controlul oficial al dioxinelor (PCDD/PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB din alimente Art. 10 - Prelevarea probelor efectuate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine şi furani şi determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectuează conform metodelor descrise în anexa nr. VI. Art. 11 - Pregătirea probelor şi metodele de analiză utilizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine şi furani şi determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectuează în conformitate cu criteriile descrise în anexa nr. VII. Art. 12 - Anexele nr. I-VII fac parte integrantă din prezentele norme." Articolul II După anexa nr. V la normele aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 84/91/2002 se introduc anexele nr. VI şi VII, al căror conţinut este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul III Direcţia generală de sănătate publică şi inspecţia sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii împreună cu institutele de sănătate publică, Direcţia de producţie animală şi industrie alimentară şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti şi institutele centrale de profil vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul IV Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare în termen de 12 luni de la data publicării. Ministrul sănătăţii, Ovidiu Brînzan p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, Petre Daea, secretar de stat Anexă Anexa VI la norme METODE de prelevare a probelor pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente 1. Scopul şi domeniul de aplicare Probele destinate controlului oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) şi determinării conţinutului de dioxine similare PCB din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile respective. Respectarea limitelor maxime impuse de legislaţia în vigoare este stabilită pe baza limitelor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot - cantitatea de aliment identificabilă, livrată o singură dată şi determinată de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul. Sublot - partea desemnată dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei din lotul respectiv. Fiecare sublot trebuie separat fizic şi să fie identificabil. Probă elementară - cantitatea de material prelevată dintr-un singur punct al lotului sau sublotului. Probă globală - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. Probă de laborator - o parte/cantitate din proba globală destinată laboratorului. Tabel OMS - Factorii echivalenţi de toxicitate pentru evaluarea riscului uman, bazat pe concluziile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, întrunită la Stockholm, Suedia, la 15-18 iunie 1997. Factorii echivalenţi de toxicitate (FET) pentru PCB, PCDD, PCDF, pentru oameni, animale şi mediu Abrevieri: T = tetra, Pe = penta, Hx = hexa, Hp = hepta, O = octo, CDD = clorodibenzodioxine, CDF = clorodibenzofuran, CB = clorobifenil. 3. Prevederi generale 3.1. Personalul Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate conform reglementărilor în vigoare. 3.2. Materialul pentru eşantionare Fiecare lot supus examinării trebuie prelevat separat. 3.3. Măsuri de precauţie necesare În cursul prelevării şi pregătirii probelor trebuie luate măsurile de precauţie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de dioxine şi dioxine similare PCB, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale. 3.4. Probe elementare În măsura posibilităţilor probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificaţiilor de la pct. 3.8. 3.5. Pregătirea probei globale Proba globală se obţine prin amestecul corespunzător al probelor elementare. Ea trebuie să cântărească minimum 1 kg, cu excepţia cazului când nu este posibil, de exemplu când a fost prelevat un singur ambalaj. 3.6. Subdivizarea probei globale în probe de laborator, în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului Probele de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu condiţia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. Mărimea probei de laborator pentru control trebuie să fie suficientă pentru a permite cel puţin două analize (duplicate). 3.7. Ambalarea şi transmiterea probei globale şi a probei de laborator Fiecare probă globală şi de laborator prelevată va fi introdusă într-un recipient curat, confecţionat dintr-un material inert care să asigure o protecţie adecvată împotriva contaminării, pierderii compuşilor prin adsorbţie de către pereţii interni ai recipientului şi împotriva pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precauţie necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compoziţia probei globale şi a probei de laborator. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probei globale şi a probei de laborator Fiecare probă prelevată în scopul utilizării oficiale va fi sigilată la locul de prelevare şi identificată conform reglementărilor în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces-verbal pentru fiecare prelevare, pentru a se permite identificarea fără echivoc a fiecărui lot şi indicând data şi locul prelevării împreună cu orice informaţie posibilă suplimentară pentru a fi în ajutorul chimistului analist. 4. Planul de eşantionare Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure că proba globală este reprezentativă pentru lotul care este controlat. 4.1. Numărul probelor elementare În cazul laptelui şi uleiurilor pentru care se presupune o distribuţie omogenă a contaminanţilor ce trebuie analizaţi într-un lot desemnat, este suficient să se preleveze trei probe elementare per lot, care formează proba globală. Trebuie dată o referire la numărul lotului. Pentru alte produse numărul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie să fie cel prezentat în tabelul nr. 1. Proba globală care reuneşte toate probele elementare trebuie să fie de minimum 1 kg (pct. 3.5.) Probele elementare trebuie să aibă mase similare. Masa unei probe elementare trebuie să fie de minimum 100 g. Masa probei elementare depinde de mărimea unităţii individuale. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificaţiilor de la pct. 3.8 şi prevederilor legislaţiei în vigoare. Tabelul nr. 1 - Numărul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot Dacă lotul este format din ambalaje individuale, numărul ambalajelor care trebuie prelevate pentru a forma proba globală este menţionat în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 - Numărul de ambalaje (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globală, dacă lotul constă în ambalaje individuale 5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificaţia tehnică În caz de litigiu laboratorul de control trebuie să efectueze analiza în dublu a probei de laborator, dacă rezultatul obţinut la prima analiză este inferior sau superior cu mai puţin de 20% faţă de limita maximă stabilită, şi să calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă rezultatul obţinut la prima analiză este inferior cu mai mult de 20% faţă de limita maximă sau, în cazul analizei în dublu, dacă media rezultatelor este conformă cu limita maximă stabilită de legislaţia în vigoare. Anexa VII la norme PREGĂTIREA PROBELOR ŞI CERINŢELE pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente 1. Obiectivul şi domeniul de aplicare Aceste cerinţe se aplică în cazul în care alimentele sunt analizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD) şi dibenzofurani policloruraţi (PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB. Monitorizarea prezenţei dioxinelor în alimente se poate efectua printr-o strategie implicând o metodă de screening (depistare) în scopul selecţionării probelor al căror conţinut de dioxine şi dioxine similare PCB este fie inferior limitei stabilite, fără ca abaterea să depăşească 30-40%, fie superior limitei stabilite. Concentraţia de dioxine a probelor cu valori semnificative trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare. Metodele de screening (depistare) sunt metode care se utilizează pentru detectarea prezenţei dioxinelor şi dioxinelor similare PCB în limita stabilită. Aceste metode asigură analiza unui număr mare de probe, ceea ce permite selecţionarea probelor pozitive. Ele sunt special concepute pentru evitarea unor rezultate negative incorecte. Metodele de confirmare sunt metode care furnizează informaţii complete sau complementare permiţând identificarea şi cuantificarea fără echivoc a dioxinelor şi dioxinelor similare PCB la limita stabilită. 2. Introducere Deoarece probele de mediu şi biologice (inclusiv probele de alimente) conţin în general amestecuri complexe de diferite dioxine congenere, conceptul factori echivalenţi de toxicitate (FET) a fost dezvoltat pentru a facilita evaluarea riscului. Aceşti FET au fost stabiliţi pentru a exprima concentraţiile amestecurilor de 2,3,7,8 substituenţi PCDD şi PCDF şi curând unele non-orto şi mono-orto dioxine similare PCB care au proprietăţi asemănătoare dioxinelor din punct de vedere al exprimării în echivalenţi toxici (TEQ) pentru 2,3,7,8 TCDD (anexa nr. VIII nota din subsol). Concentraţiile fiecărei substanţe dintr-o probă dată sunt multiplicate prin factorul echivalent de toxicitate propriu şi apoi sunt însumate, obţinându-se concentraţia totală de compuşi tip dioxină exprimată în echivalenţi toxici (TEQ). Pentru calculul "limitei superioare" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu limita de cuantificare. Pentru calculul "limitei inferioare" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu zero. Pentru calculul "limitei medii" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu jumătate din limita de cuantificare. 3. Cerinţe de asigurarea calităţii, ce trebuie respectate la pregătirea probei Trebuie luate măsuri pentru evitarea contaminării încrucişate, în fiecare etapă a procedurilor de prelevare de probe şi de analiză. Probele trebuie depozitate şi transportate în recipiente de sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă. Urmele de pulberi de hârtie trebuie îndepărtate din recipientul pentru probe. Vasele de sticlă trebuie spălate cu solvenţi controlaţi în prealabil de prezenţa dioxinelor. Depozitarea şi transportul probelor trebuie efectuate astfel încât să se menţină integritatea probei de aliment. Dacă este necesar, fiecare probă de laborator trebuie măcinată fin şi amestecată bine printr-un procedeu căruia i s-a demonstrat eficienţa de omogenizare completă (de exemplu, particulele trebuie să treacă prin sita de 1 mm); probele trebuie uscate înaintea măcinării, dacă umiditatea lor este prea mare. Realizarea unei analize a probei martor de reactivi trebuie efectuată prin parcurgerea întregii proceduri de analiză în absenţa probei. Masa probei pentru extracţie trebuie să fie suficient de mare pentru a corespunde exigenţelor privind sensibilitatea metodei. Există multe metode specifice corespunzătoare pentru pregătirea probelor de alimente. Metodele trebuie validate conform recomandărilor acceptate pe plan internaţional. 4. Cerinţe pentru laboratoare Laboratoarele trebuie să demonstreze validitatea metodei pentru un domeniu de valori situat în jurul limitei maxime admise, de exemplu: 0,5 x 1 x 2 x limita maximă admisă, cu un coeficient de variaţie acceptabil pentru analizele repetate. (Pentru detalii privind criteriile de validitate vezi pct. 5.) Limita de cuantificare pentru metoda de confirmare nu trebuie să depăşească o cincime din limita maximă admisă, pentru a se garanta coeficienţi de variaţii acceptabili în domeniul sus-menţionat. În cadrul măsurilor de asigurare a calităţii interne trebuie efectuat în mod regulat controlul probelor martor de reactivi, al probelor experimentale impurificate artificial sau analiza unor probe de control (de preferinţă, materiale de referinţă certificate). Pentru a demonstra competenţa laboratorului în efectuarea de analize specifice sunt necesare participări în studii interlaboratoare, cu rezultate foarte bune. Participarea cu succes la un studiu interlaboratoare pentru probe de sol sau ape reziduale nu demonstrează competenţa laboratorului pentru probe de alimente sau de alimente pentru animale, care conţin niveluri inferioare de contaminare. Prin urmare este obligatorie participarea continuă la studii interlaboratoare pentru determinarea dioxinelor şi dioxinelor similare PCB în probe matrice, furaje-alimente corespunzătoare. Laboratoarele trebuie să fie acreditate de o instituţie abilitată, care să garanteze că acestea aplică procedeele de asigurare a calităţii analitice pentru analizele efectuate. Laboratoarele trebuie acreditate conform standardului ISO 17025:1999. 5. Cerinţe ce trebuie întrunite de procedurile analitice pentru dioxine şi dioxine similare PCB 5.1. Cerinţe principale pentru validarea procedurilor de analiză Sensibilitate înaltă şi limite de detecţie joase. Cantităţile detectabile pentru PCDD şi PCDF trebuie să se încadreze în domeniul picogramelor TE (10^-12

1. g)din cauza extremei toxicităţi a unor compuşi. Compuşi PCB (bifenilpolicloruraţi) se găsesc în cantităţi mai mari decât PCDD şi PCDF. Pentru majoritatea congenerilor din grupa PCB sensibilitatea metodei de ordinul nanogramelor (10^-9
2. g)este suficientă. În orice caz pentru măsurarea congenerilor mai toxici din grupa dioxinelor similare PCB (în special congenerii substituiţi non-orto) trebuie atinsă aceeaşi sensibilitate ca şi pentru PCDD şi PCDF. Selectivitate înaltă (specificitate). Este necesară diferenţierea între compuşii PCDD, PCDF şi dioxinele similare PCB de alţi compuşi extraşi simultan din probă, susceptibili de a interfera prin prezenţa în concentraţii superioare corespunzătoare a câtorva ordine de mărime faţă de substanţele de analizat (analiţi). În metodele gaz cromatografice/spectrometrie de masă (GC/SM) este necesară diferenţierea între mai mulţi congeneri, în special între cei toxici (de exemplu, cei 17 compuşi ai PCDD, PCDF substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 şi dioxinele similare PCB) şi ceilalţi congeneri. Bioanalizele trebuie să determine valorile TEQ în mod selectiv ca suma PCDD, PCDF şi dioxinelor similare PCB. Acurateţe înaltă (justeţe şi fidelitate). Determinarea trebuie să asigure o estimare valabilă a concentraţiei reale din probă. Acurateţea înaltă (acurateţea măsurătorii: gradul de concordanţă între rezultatul măsurătorii şi valoarea reală sau valoarea atribuită măsurătorii) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei probei datorită nesiguranţei în estimarea TEQ. Acurateţea este exprimată ca justeţe (diferenţa dintre valoarea medie măsurată pentru un analit într-un material certificat şi valoarea sa certificată exprimată ca procente din această valoare) şi fidelitate (fidelitatea este în general calculată ca deviaţie standard; ea include repetabilitatea şi reproductibilitatea şi indică gradul de concordanţă între rezultatele obţinute prin aplicarea repetată a procedeului experimental în condiţii determinate). Metodele de screening pot cuprinde bioanalize şi metode GC/SM, pe când metodele de confirmare sunt metode gaz cromatografice de înaltă rezoluţie cuplate cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluţie (HRGC/HRMS). Următoarele criterii trebuie respectate pentru valoarea totală în TEQ: 6. Cerinţe specifice pentru metodele GC/SM ce trebuie respectate pentru scopuri de screening (selectare) sau confirmare În scopul validării metodei analitice, trebuie adăugate înaintea fazei de extracţie etaloane interne de compuşi PCDD/F substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 şi marcaţi cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB, trebuie adăugate etaloane interne din aceşti compuşi marcaţi cu 13C. Trebuie adăugat cel puţin un congener pentru fiecare grupă de izomeri tetra-octocloruraţi ai compuşilor PCDD/F (şi cel puţin un congener pentru fiecare grupă de izomeri ai dioxinelor similare PCB, în cazul dozării acestora); alternativ se adaugă cel puţin un congener pentru fiecare funcţie de ioni selectată şi înregistrată prin spectrometrie de masă în scopul monitorizării compuşilor PCDD/F şi dioxinelor similare PCB. Se recomandă în cazul metodelor de confirmare utilizarea standardelor interne pentru cei 17 izomeri substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 ai PCDD/F marcaţi cu 13C şi a celor 12 standarde interne ale dioxinelor similare PCB marcate cu 13C (în cazul dozării dioxinelor similare PCB). De asemenea, trebuie determinaţi factorii de răspuns relativ, prin utilizarea de soluţii de calibrare adecvate în cazul congenerilor pentru care nu se adaugă un compus analog marcat cu 13C. -------------- NOTA CTCE: În ultimele două paragrafe, la notaţia 13C, numărul 13 este scris ca un exponent (superscript). În cazul produselor alimentare de origine vegetală şi de origine animală, conţinând mai puţin de 10% grăsime, este obligatorie adăugarea de etaloane interne înaintea fazei de extracţie. În cazul alimentelor de origine animală, conţinând mai mult de 10% grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înaintea fazei de extracţie, fie după extracţia grăsimilor. Trebuie efectuată validarea eficacităţii fazei de extracţie în funcţie de faza în care se introduc standardele interne şi de modul de raportare a rezultatelor (pe baza produsului sau raportat la grăsime). Înaintea analizei GC/SM trebuie adăugate unul sau două standarde pentru evaluarea coeficientului de recuperare. Controlul coeficientului de recuperare este necesar. În cazul metodelor de confirmare, coeficienţii de recuperare pentru standardele interne individuale trebuie să fie cuprinşi între 60-120%. Coeficienţi de recuperare mai mici sau mai mari pentru congenerii individuali, în special pentru unii compuşi hepta- şi octo-cloruraţi ai dibenzodioxinelor şi dibenzofuranilor, sunt acceptaţi numai dacă contribuţia acestora la valoarea TEQ nu depăşeşte 10% din valoarea TEQ totală (numai pentru compuşii PCDD/F). În cazul metodelor de screening, coeficienţii de recuperare trebuie să fie cuprinşi între 30-140%. Trebuie efectuată separarea dioxinelor de compuşii cloruraţi interferenţi, cum sunt PCB şi eterii difenil cloruraţi, prin tehnici cromatografice adecvate (de preferinţă cu o coloană umplută cu florisil, alumină şi/sau carbon). Separarea izomerilor prin gaz cromatografie trebuie să fie eficace (< 25% între vârfurile cromatogramelor compuşilor 1,2,3,4,7,8 - HxCDF şi 1,2,3,6,7,8 - HxCDF). Dozajul compuşilor trebuie efectuat conform metodei Agenţiei de Protecţie a Mediului din S.U.A. (Environment Protection Agency) EPA 1613, reviziune B, intitulată "Tetrathrough octa-clorinate dioxins and furans by isotope dilution HRGC/HRMS", sau altei metode ce întruneşte criterii de performanţă echivalente. Diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară nu trebuie să depăşească 20% pentru alimentele cu o contaminare în dioxine de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g grăsime (numai pentru compuşii PCDD/PCDF). Aceste recomandări se aplică şi în cazul alimentelor cu conţinut scăzut de grăsime, a căror contaminare este de ordinul 1 pg OMS-TEQ/g de produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu 0,5 pg OMS-TEQ/g produs, diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară se poate situa între 25-40%. 7. Metode screening de analiză 7.1. Introducere Metoda screening se poate realiza în diferite moduri: selectiv şi cantitativ. Abordare selectivă Răspunsul probelor este comparat cu cel al unei probe de referinţă situate la nivelul de interes. Probele cu un răspuns inferior probei de referinţă sunt declarate negative şi cele cu răspuns superior probei de referinţă sunt considerate pozitive. Recomandări: În fiecare serie de probe de testat, extrase şi testate în acelaşi timp şi în condiţii identice, trebuie incluse un blanc şi o probă de referinţă. Răspunsul probei de referinţă trebuie să fie în mod clar mai ridicat în comparaţie cu proba blanc. Trebuie incluse probe de referinţă suplimentare cu o concentraţie egală cu 0,5 x şi 2 x limita considerată pentru a demonstra eficacitatea metodei la concentraţia respectivă. În cazul analizei altor matrice trebuie demonstrat că probele de referinţă sunt corespunzătoare, de preferinţă, prin includerea de probe cu o valoare TEQ stabilită prin HRGC/HRMS de ordinul probei de referinţă sau prin includerea unei probe blanc îmbogăţite pentru a atinge acest nivel. În cazul bioanalizelor nu se poate utiliza un standard intern şi testele de repetabilitate sunt foarte importante pentru a se obţine informaţii asupra deviaţiei standard în cadrul unei serii de probe. Coeficientul de variaţie trebuie să fie sub 30%. În cazul bioanalizelor trebuie definiţi compuşii-ţintă, interferenţele posibile, precum şi valoarea maximă pentru blanc. Abordare cantitativă Abordarea cantitativă necesită serii de diluţii tip, un proces de purificare şi măsurare dublu sau triplu, precum şi controlul blancului şi al coeficientului de recuperare. Rezultatul se poate exprima în TEQ, ceea ce presupune că acei compuşi care produc semnalul corespund principiului TEQ. Aceasta se poate realiza prin utilizarea TCDD (sau un amestec standard de dioxine/furan) pentru obţinerea unei curbe etalon ce permite calcularea valorii TEQ în extract şi în probă. Rezultatul este apoi corectat cu valoarea TEQ calculată pentru proba blanc (luându-se în considerare impurităţile provenite din solvenţi sau din substanţele chimice utilizate) şi pentru recuperare (calculată pornind de la valoarea TEQ a unei probe de control de calitate a cărei concentraţie este în jurul nivelului de interes). Este important să se noteze că o parte din pierderea aparentă de recuperare se datorează efectelor de matrice şi/sau diferenţelor dintre valorile FET în bioanaliză şi valorile FET stabilite de OMS. 7.2. Cerinţe pentru metodele screening de analize Screeningul (selectarea) se poate face cu metode de analiză GC/SM şi bioanalize. Cerinţele pentru metodele GC/SM sunt prevăzute la pct. 6. Cerinţele pentru bioanalize celulare sunt prevăzute la pct. 7.3 şi pentru bioanalize pe bază de kituri la pct. 7.4. Sunt necesare informaţii asupra numărului de rezultate fals pozitive şi fals negative ale unei serii mari de probe situate sub sau peste limita maximă ori limita de intervenţie, în comparaţie cu valoarea TEQ determinată printr-o metodă analitică de confirmare. Procentele de probe fals negative trebuie să fie sub 1%. Procentul probelor fals pozitive trebuie să fie suficient de mic pentru ca metoda screening să fie avantajoasă. Rezultatele pozitive trebuie întotdeauna confirmate printr-o metodă analitică de confirmare (HRGC/HRMS). De asemenea, probele ce se încadrează într-un domeniu larg de valori ale TEQ trebuie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2 - 10% probe negative). Trebuie prezentate informaţii asupra corespondenţei dintre rezultatele bioanalizei şi cele obţinute din HRGC/HRMS. 7.3. Cerinţe specifice pentru bioanalize celulare În cazul bioanalizelor este necesară utilizarea unei serii de concentraţii de referinţă pentru TCDD sau unui amestec de dioxine/furani (curba de răspuns cu Rý > 0,95 pentru o doză completă) la fiecare serie de probe. Pentru rezultatele bioanalizei obţinute într-un interval de timp constant se utilizează o concentraţie de referinţă pentru TCDD (aproximativ de 3 ori limita de cuantificare) pe un formular de control de calitate. Grafice pentru controlul calităţii trebuie realizate şi verificate pentru fiecare tip de material de referinţă, în scopul asigurării că rezultatul corespunde cu indicaţiile stabilite. Pentru calculele cantitative în special diluarea probei utilizate trebuie să se situeze în partea liniară a curbei de răspuns. Probele care se situează deasupra acestei părţi liniare trebuie diluate şi analizate din nou. Prin urmare se recomandă analizarea cel puţin a 3 diluţii în acelaşi timp. Deviaţia standard nu trebuie să fie peste 15% în cazul unei determinări în triplu pentru fiecare diluţie de probă şi să nu fie peste 30% între 3 experimente independente. Limita de detecţie se poate stabili la o valoare de 3 ori mai mare decât deviaţia standard pentru blancul de solvenţi sau decât răspunsul fondului. Altă metodă constă în aplicarea unui răspuns superior răspunsului de fond (factor de inducţie de 5 ori mai mare decât blancul de solvent) calculat din curba etalon a zilei. Limita de cuantificare se poate stabili la o valoare de 5-6 ori mai mare decât deviaţia standard a blancului de solvent sau a răspunsului de fond ori prin aplicarea unui răspuns care este superior răspunsului de fond (factor de inducţie de 10 ori superior blancului de solvent) calculat din curba de calibrare a zilei. 7.4. Cerinţe specifice pentru bioanalize realizate cu ajutorul kiturilor *1) Trebuie respectate instrucţiunile fabricantului în privinţa preparării probei şi analizelor. Kiturile nu trebuie utilizate după data expirării. Kiturile trebuie păstrate în condiţiile de temperatură specificate şi utilizate la temperatura indicată. Limita de detecţie pentru testele imunologice se obţine prin adunarea valorii medii cu o valoare egală de 3 ori deviaţia standard pentru o serie de 10 analize ale blancului şi prin împărţirea sumei obţinute la valoarea pantei din ecuaţia de regresie liniară. Trebuie utilizate standarde de referinţă pentru experimentele de laborator pentru siguranţa că răspunsul la standard se situează într-un domeniu acceptabil. __________ *1) Până în prezent nu s-a menţionat nici o dovadă că bioanalizele bazate pe kituri comercializate au suficientă sensibilitate şi siguranţă pentru a fi utilizate în screeningul (selectarea) prezenţei dioxinelor în limitele stabilite în probe de alimente şi furaje. 8. Raportarea rezultatelor În măsura în care procedurile analitice folosite fac posibil acest lucru, rezultatele analitice trebuie să cuprindă conţinutul de congeneri individuali PCDD/F şi ai PCB-urilor şi să fie raportate ca limită inferioară, limită superioară şi limită medie, pentru a cuprinde maximum de informaţii în raportarea rezultatelor şi prin urmare făcând posibilă interpretarea rezultatelor în funcţie de cerinţele specifice. Raportarea trebuie să includă, de asemenea, conţinutul în grăsime al probei, precum şi metoda utilizată pentru extracţia grăsimii. Trebuie menţionaţi coeficienţii de recuperare pentru standardele interne individuale, în cazul în care aceştia se situează în afara domeniului menţionat la pct. 6, în cazul în care limita maximă este depăşită şi în alte cazuri, după cerinţe. ----------