← România

DECIZIE nr. 52 din 19 martie 1998

DECIZIE nr. 52 din 19 martie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 171 din 5 mai 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu- judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Anisoara Sandu-Dragu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de către Hagianu Marian, Boblea Ion şi Andonie Ioan în Dosarul nr. 935/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 martie 1998 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 martie 1998 şi apoi pentru data de 19 martie 1998. CURTEA, examinând actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2.986 A din 16 decembrie 1996, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 7.999/1996, s-a admis apelul declarat de Apateanu Liliana împotriva Sentinţei civile nr. 6.374 din 1 august 1996, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 3.819/1996, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi s-a dispus schimbarea sentinţei în sensul respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibila. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa de apel a reţinut ca, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Codul de procedură civilă, procurorul poate exercita calea extraordinară de atac numai în cauzele în care sunt interesaţi minorii, interzişii, precum şi în cazurile în care a participat la judecata, potrivit legii, ceea ce înseamnă ca, în cazurile în care nu a participat la procese, nu are nici posibilitatea de a exercita căile de atac. Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, acesta făcând obiectul Dosarului nr. 935/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă, unde, la termenul din 26 septembrie 1997, s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă de către Hagianu Marian, Boblea Ion şi Andonie Ioan. În motivarea excepţiei se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 4 ianuarie 1995, care a constatat ca art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în ceea ce priveşte limitarea dreptului procurorului de a participa numai în anumite procese, urmând ca în privinta acestor atribuţii să se aplice direct art. 130 alin.

(1)din Constituţie, potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Prin Încheierea din 17 octombrie 1998, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin.
(1)şi
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Întrucât încheierea nu conţinea punctul de vedere al instanţei, Curtea a cerut îndeplinirea acestei obligaţii legale, ca urmare, instanţa şi-a completat încheierea exprimand opinia ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, considerând ca, prin modificarea art. 45 din Codul de procedură civilă în anul 1993, legiuitorul a dorit sa reducă competentele procurorului în procesul civil, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, care ar putea fi folosite, dacă le considera utile, numai de către persoanele implicate în procesul iniţial. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se susţine ca excepţia nu este intemeiata, deoarece asupra constituţionalităţii articolului de lege atacat Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a fost legal investită şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Excepţia invocată este inadmisibila potrivit art. 23 alin.
(1)şi
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, soluţie ce ar fi trebuit pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă în temeiul art. 23 alin.
(6)din aceeaşi lege, evitandu-se astfel tergiversarea judecaţii. Cum însă instanţa nu a procedat astfel, Curtea Constituţională urmează sa pronunţe aceasta soluţie datorită motivelor ce urmează. În primul rând, este de observat ca excepţia se referă la neconstituţionalitatea art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care reglementează posibilitatea Ministerului Public de a introduce acţiuni civile şi de a participa la orice proces, în oricare faza a acestuia. Distinct de aceste atribuţii, art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede că "procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite căile de atac şi sa ceara punerea în executare a hotărârii", soluţie legislativă în concordanta cu dispoziţiile înscrise în art. 128 din Constituţie, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1/1995 şi nu exista elemente care să conducă la reconsiderarea acestei soluţii. De dispoziţiile procedurale înscrise în art. 45 alin. 3 depinde judecarea cauzei, deoarece în speta se discuta posibilitatea procurorului de a exercita o cale de atac şi anume revizuirea, în condiţiile în care nu a participat la judecarea procesului în care s-a pronunţat hotărârea atacată. Deci dispoziţiile art. 45 alin. 1 sunt irelevante în cauza în care s-a invocat neconstituţionalitatea lor, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibila, conform art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Aceasta soluţie este consecinţa faptului ca, în temeiul art. 145 alin.
(2)din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Deci aceste decizii produc efecte erga omnes, ele fiind obligatorii pentru toate persoanele şi autorităţile publice, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti. Or, asupra constituţionalităţii art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 1995, definitivă prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, constatând ca dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte limitarea dreptului procurorului de a participa numai la anumite procese, urmând ca în privinta acestor atribuţii să se aplice direct art. 130 alin.
(1)din Constituţie, potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Rezultă ca şi sub acest aspect excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibila, conform art. 23 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 alin.
(1)şi
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de către Hagianu Marian, Boblea Ion şi Andonie Ioan în Dosarul nr. 935/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 19 martie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Anisoara Sandu-Dragu ----------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.