HOTĂRÂRE din 19 decembrie 1991

HOTĂRÂRE din 19 decembrie 1991 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la ortografia limbii române Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 18 februarie 1992 Ţinînd seama de Hotărîrea adunării generale a Academiei Române din 31 ianuarie 1991, de competenţa reacordată Academiei Române, de câtre Parlament şi Guvern, privind cultivarea limbii române, de Statutul Academiei Române, completat în concordanţă cu cele de mai înainte prin Hotărîrea adunării generale din 10 septembrie 1991, precum şi de Hotărîrea Guvernului nr. 657/17 septembrie 1991, care abrogă Hotărîrea Consiliului de Ministri nr. 3135/16 septembrie 1953, adunarea generală a Academiei Române, din zilele de 18 şi 19 decembrie 1991, a aprobat următoarele: 1. Să se prelungească dezbaterea problemelor ortografiei limbii române şi în cursul anului 1992. În acest scop, filialele Academiei din Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, institutele Academiei din Craiova, Sibiu şi Târgu Mureş vor organiza, fiecare, cel puţin o dezbatere privind problemele ortografiei, invitând membrii Academiei, lingvişti, specialişti din diverse domenii, profesori din învăţămîntul superior şi mediu. Evident, pot organiza dezbateri şi asociaţiile culturale din întreaga ţară, iar cetăţenii se pot adresa în continuare Academiei Române, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. La Bucureşti se vor organiza dezbateri conform Hotărîrii adunării generale din 31 ianuarie 1991. 2. Pînă la aprobarea definitivă de către Academia Română a îndreptărilor ortografice care vor rezultă din dezbaterile de mai înainte, se menţin în vigoare normele ortografice ale limbii române din 1953, cu următoarele amendamente:

1. a)fie utilizarea lui "î", fie a lui "â" în interiorul cuvintelor, în condiţiile prevăzute în anexa; altfel, menţinerea regulii absolute (numai "î") din 1953 ar însemna obligativitatea scrierii cuvintelor România, român şi a celor derivate, cu "î", deoarece nu există nici un act normativ şi nici o hotărîre a Academiei Române pentru aceste excepţii; ...
2. b)fie utilizarea formei "sînt", fie utilizarea formei "sînt", procedâtndu-se în mod similar în cuvintele derivate. ... Aceste două reguli, în plus faţă de cele stabilite în 1953, lasă posibilitatea asezării prin coexistenţa, de la sine, în mod viu, natural, a acestor forme scrise ale limbii române. Anexa REGULILE "Sextil Puşcariu" aprobate de Academia Română în anul 1932 Literele â şi î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţîndu-se după următoarele reguli:
3. a)î se scrie totdeauna la începutul şi la sfîrşitul nemijlocit al cuvântului: îl, îmbărbătez, împărat, înger, îşi, îţi; amărî, coborî, hotărî, târî, urî...; ...
4. b)tot î scriem şi în corpul cuvintelor, cînd, prin compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîdurat, neînsemnat, preaînălţat, preîntâmpinat...Vom scrie într'însul, dar dânsul. ... NOTĂ: Spre deosebire de ortografia din 1904, adoptată şi de Dicţionarul Academiei, nu vom scrie î, ci â, în derivatele verbelor cu infinitivul în -rî, deci: amărât, chiorâş, coborâre, hotărîtor, mohorât, pîrît, posomorât, tăbărâse, târâtor, urâţenie...
5. c)în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, cînd, făcînd, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt... ... Bucureşti, 19 decembrie 1991. ----------