DECIZIE nr. 453 din 28 octombrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 13 ianuarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galaţi. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, iar persoana legal citată se poate apăra personal sau prin avocat ales, fără a fi îngrădit în vreun fel acest drept, ţinând cont de faptul că administrarea probatoriului şi apărarea se pot face, cu respectarea garanţiilor procesuale penale, şi în lipsa inculpatului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 95/P/2004, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Monel Dumitru Paizan, cercetat în dosarul cu numărul de mai sus pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 din Codul penal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât contravine dreptului său fundamental la apărare şi principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. În speţă, autorul s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, deoarece era internat în spital şi, cu toate acestea, nu s-a acceptat efectuarea unei expertize medicale în vederea suspendării procesului conform art. 303 din Codul de procedură penală. Dată fiind această situaţie particulară, instanţa de judecată a decis însă că procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că procesul poate continua, sens în care au fost administrate probatorii. Judecătoria Galaţi opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece nu poate fi vorba de o contrarietate între cele două texte, ci, dimpotrivă, de o concretizare a garantării constituţionale a dreptului la apărare. Neprezentarea "părţilor citate" nu împiedică judecarea cauzei, dar consolidează obligaţia instanţelor de a-l cita pe inculpat. Chiar şi în situaţia în care inculpatul este internat în spital, acesta beneficiază de o reală posibilitate de a se apăra singur, întrucât, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, instanţa procedează la ascultarea sa în locul unde se află. Prevederile legale criticate nu conţin dispoziţii discriminatorii, deoarece ele se aplică tuturor părţilor din proces aflate în situaţii identice. De asemenea, art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală este în concordanţă cu art. 6 punctul 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât posibilitatea inculpatului de a se apăra singur nu se confundă cu posibilitatea acestuia de a se prezenta la fiecare termen de judecată. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt cuprinse în titlul II Judecata, care conţine suficiente garanţii procesuale pentru desfăşurarea unui proces echitabil, cât şi pentru respectarea principiului privind asigurarea dreptului la apărare şi a tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Astfel, autorul excepţiei beneficiază în mod egal, fără discriminare, de dreptul la apărare, la fel ca toţi cei aflaţi în aceeaşi situaţie. Potrivit art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părţile având dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Nu trebuie omis faptul că există numeroase alte articole în Codul de procedură penală care asigură părţilor suficiente garanţii procesuale: art. 6 referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 66 cu privire la dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor, art. 250 cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală sau art. 323 cu privire la ascultarea inculpatului. În cazul de faţă, prin faptul că inculpatul este internat în spital, nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare, întrucât, conform art. 74 din Codul de procedură penală, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Mai mult decât atât, inculpatul beneficiază de dispoziţiile art. 171 şi 294 din Codul de procedură penală, care reglementează dreptul la apărare, dispoziţii care sunt conforme cu principiile constituţionale. Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, Guvernul apreciază că textul criticat nu introduce nici o formă de tratament diferenţiat care să ridice probleme prin prisma principiului amintit. Dreptul persoanei de a se apăra singură şi de a participa la procesul penal pornit împotriva sa reprezintă un aspect al garanţiei mai largi cuprinse în art. 24 din Constituţie şi în art. 6 pct. 3 lit.
- c)din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest drept nu este însă unul absolut, el putând face obiectul unor restrângeri, cu condiţia ca aceste limitări să urmărească un scop legitim şi să fie respectat un raport rezonabil de proporţionalitate între scop şi măsurile adoptate. În jurisprudenţa organelor de la Strasbourg s-a arătat că obligaţia de a fi reprezentat de un avocat, mai ales în faţa instanţelor superioare, precum şi posibilitatea instanţei naţionale de a dispune numirea unui avocat din oficiu atunci când consideră că persoana acuzată nu se poate apăra singură în mod eficient se constituie în aspecte care nu sunt incompatibile cu exigenţele Convenţiei. Este evident că textul legal criticat urmăreşte un scop legitim, şi anume posibilitatea continuării procedurii chiar în absenţa părţilor legal citate şi care, dintr-un motiv ori altul, nu doresc sau nu pot să participe la judecată. Continuarea administrării probelor în absenţa inculpatului răspunde unei alte cerinţe statuate în dreptul intern şi internaţional, şi anume aceleia referitoare la celeritatea judecării cauzelor în vederea asigurării probelor şi a mărturiilor la un moment cât mai apropiat în timp de cel al comiterii infracţiunii, astfel încât să fie respectate principiile nemijlocirii şi al aflării adevărului. Fără îndoială că asigurarea celerităţii şi eficienţei procesului penal nu se poate face în detrimentul apărării, şi tocmai de aceea restrângerea dreptului de a participa la procedură este înconjurată de numeroase garanţii procesuale (art. 174, art. 129, art. 74, art. 171 din Codul de procedură penală). Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la judecarea cauzei chiar în situaţia în care părţile citate nu se prezintă la judecată, nu conţin dispoziţii contrare dreptului părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului penal, de un avocat ales sau din oficiu. În plus, în procesul penal părţile trebuie să dea dovadă de un minim de diligenţă, pentru a se informa singure cu privire la conţinutul dezbaterilor şi al eventualelor termene dispuse în cauză, în scopul pregătirii şi susţinerii propriei apărări. Prevederile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu conţin dispoziţii susceptibile de aplicare diferenţiată şi discriminatorie, ci presupun aplicarea lor tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
- d)din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut: "Neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei. Când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi cele ale art. 6 punctul 3 lit.
- c)din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispun cu privire la dreptul acuzatului de a se apăra el însuşi sau de a fi asistat de un apărător, şi dacă nu dispune de mijloacele necesare, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, când interesele justiţiei o cer. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţia legală criticată nu contravine Constituţiei şi prevederilor din Convenţie invocate de autorul excepţiei, întrucât prin aplicarea art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală nu se încalcă dreptul la apărare al părţii care, deşi a fost citată legal, nu s-a prezentat la judecarea cauzei şi nici nu se instituie vreo discriminare între participanţii la judecată, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei. Judecata cauzei în lipsa părţii care a fost citată în condiţiile legii este o soluţie care decurge în mod firesc din natura procesului judiciar menit să pună capăt conflictului juridic dedus judecăţii şi să restabilească ordinea de drept, fără întârzieri datorate dezinteresului sau relei-credinţe a părţilor în litigiu. Pentru cauzele în care neprezentarea părţii legal citate s-a datorat unor motive temeinice, independente de voinţa sa, legea prevede remedii de natură să satisfacă în totalitate dreptul la apărare al acestuia. Astfel, în situaţia în care învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi audiat, instanţa de judecată are, potrivit art. 74 din Codul de procedură penală, obligaţia de a-l asculta la locul unde se află. Tot astfel, în cazul în care dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza la prima instanţă sau la instanţa de apel a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate, partea judecată în lipsă poate ataca pe calea recursului hotărârea, invocând în acest sens motivul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 din Codul de procedură penală, iar în cazul în care cauza a fost judecată de instanţa de recurs, poate să atace decizia acestei instanţe pe calea contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 şi următoarele din Codul de procedură penală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
- d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Monel Dumitru Paizan în Dosarul nr. 95/P/2004 al Judecătoriei Galaţi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----------