APEL nr. 1 din 10 decembrie 1998 privind împlinirea a 50 de ani de la adoptarea de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a Declaraţiei universale a drepturilor omului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 477 din 11 decembrie 1998 Domnului Didier Opertti, preşedinte al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite APEL Astăzi, când se împlinesc 50 de ani de la adoptarea de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a Declaraţiei universale a drepturilor omului, Camera Deputaţilor din Parlamentul României foloseşte acest prilej aniversar pentru a transmite Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite sentimentele sale de înaltă apreciere faţă de acest document de excepţie al gandirii filozofice, politice şi juridice a secolului XX. Făcând din apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor lui fundamentale un scop universal, Organizaţia Naţiunilor Unite s-a implicat constant în realizarea acestuia, prin standardele şi mecanismele pe care le-a instituit, precum şi prin normele sistemului juridic internaţional. Tocmai de aceea Declaraţia din 10 decembrie 1948 a apărut în ochii unei omeniri ravasite de gravele atentate comise în ajunul şi în timpul celui de-al doilea război mondial, la adresa fiinţei şi demnităţii umane, drept Marea Carta a drepturilor omului şi libertăţilor lui fundamentale în lumea contemporana. Evoluţia ulterioară a principiilor şi valorilor proclamate de aceasta, care şi-au găsit concretizari în mai multe pacte şi convenţii internaţionale, a adus o confirmare elocventa a valorii Declaraţiei universale a drepturilor omului, a forţei şi actualitatii ei ca "ideal comun către care trebuie să tinda toate popoarele şi toate natiunile". Acest lucru a fost confirmat, în vremuri mai recente, şi de prăbuşirea regimurilor totalitare din ţările Europei Centrale şi de Est şi din fosta Uniune Sovietica. În pofida marilor impliniri realizate în lume în decurs de 50 de ani în sfera apărării şi promovării drepturilor omului, nu s-a reuşit încă, din nefericire, să fie eliminate pretutindeni manifestările de încălcare grosolana a acestor drepturi. Un astfel de act a fost săvârşit, în mod sfidator, în urma cu 5 ani, la 10 decembrie 1993, de către autorităţile autoproclamatei Republici Transnistrene, stat fantosa creat de nostalgici ai vechiului imperiu sovietic în partea rasariteana a Republicii Moldova, nerecunoscut de nici un guvern din lume, când deputatul în Parlamentul de la Chişinău Ilie Ilascu şi alţi patru membri din grupul sau au fost condamnaţi pentru "crima" de a se fi opus, îndată după declanşarea războiului secesionist în Transnistria, planurilor de zdruncinare a unităţii teritoriale a Republicii Moldova. Adusi, după arestarea lor, în faţa unui tribunal slugarnic, un jalnic continuator al practicilor din timpul tristelor procese de inspiratie stalinista, Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte prin impuscare, iar ceilalţi patru patrioti moldoveni, la ani grei de temnita. De atunci, Ilie Ilascu şi colegii săi zac în temnita regimului transnistrean de la Tiraspol. Şi aceasta, în pofida faptului ca Ilie Ilascu a fost reales, la alegerile parlamentare din martie 1998, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Ne aflam asadar în faţa unui caz unic pe continentul european, când un parlamentar ales în mod democratic, în cadrul unui proces electoral monitorizat de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi de alte organizaţii europene, nu îşi poate exercita mandatul. Adresam Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite apelul de a-şi folosi influenţa şi mijloacele specifice care îi stau la dispoziţie pentru a interveni în acest caz flagrant de încălcare a drepturilor omului şi pentru a determina eliberarea necondiţionată a lui Ilie Ilascu şi a celorlalte persoane arestate, judecate şi condamnate o dată cu el în cursul inscenarii judiciare de la Tiraspol. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ION DIACONESCU -----------------
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.