DECIZIE nr. 302*) din 3 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 4 decembrie 1997 ------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.643/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de Cornea Elena. În motivarea excepţiei se susţine ca art. 330, 330^1 şi art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 41 alin.
(1)şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(6)din Constituţie, precum şi principiul constituţional al stabilitatii raporturilor juridice prevăzute de art. 2 al Legii nr. 47/1992. De asemenea, se arata ca: modificarea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul stabilirii unui termen de 6 luni pentru declararea recursului în anulare de către procurorul general, constituie o dovadă categorica a faptului ca excepţia este intemeiata; procurorul general putea suspenda, pe un termen pe care îl stabilea, dar pe care legea nu-l limita, o hotărâre judecătorească, fără obligaţia de a introduce recurs în anulare; depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, nedeterminate suficient în textul procedural, da loc la interpretări gresite, rămânând la aprecierea procurorului general atât declararea recursului în anulare, cat şi suspendarea executării unei hotărâri. Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Argumentele care au fundamentat deciziile sus-menţionate subzistă şi în cauza de faţa, conform art. 145 alin.
(2)din Constituţie, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, nu contrazic dispoziţiile constituţionale, întrucât reglementează termenul de exercitare a acestei cai de atac, şi anume de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut în art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Rezultă ca, potrivit prevederilor Legii nr. 17/1997, dreptul procurorului general de a ataca hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile cu recurs în anulare a fost limitat în timp şi, pe cale de consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care acorda procurorului general posibilitatea de a dispune suspendarea executării unor hotărâri judecătoreşti, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui text. Or, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale fiind obligatorii, excepţia nu mai poate fi reiterata. Interpretarea dispoziţiei prevăzute în art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la sintagma: "când instanţa şi-a depăşit atribuţiile", este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului în anulare, şi nu o problemă de neconstituţionalitate, astfel ca şi aceasta critica este neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de Cornea Elena în Dosarul nr. 2.643/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 3 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------