DECIZIE nr. 324*) din 9 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 31 decembrie 1997 ------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 11 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.596/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Gardescu Ioana. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 131 alin.
(1)din Constituţie întrucât, potrivit acestui text constituţional, procurorii desfasurandu-şi activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, procurorul general nu poate exercita calea de atac a recursului în anulare decât la cererea sau cu avizul ministrului justiţiei. În atare situaţie, dreptul procurorului general de a exercita recursul în anulare din oficiu nu corespunde prevederilor art. 131 alin.
(1)din Constituţie. Exprimandu-şi opinia, instanţa suprema apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curţii Supreme de Justiţie, rezultă ca s-a invocat şi neconstituţionalitatea art. 31 din Legea nr. 56/1993, fără însă a se arata dispoziţiile constituţionale cu care vine în conflict textul legal atacat. Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerelor Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepţia privind art. 330 din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, a statuat ca prevederile acestui text de lege sunt constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, se apreciază ca şi aceasta este neîntemeiată, textul fiind în concordanta cu dispoziţiile constituţionale. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere. CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Potrivit art. 125 alin.
(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituţie prevede că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiţioneaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalităţii şi imparţialităţii, înscrise în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care stau la baza activităţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor societăţii, apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor îi conferă acestuia independenta faţă de toate celelalte autorităţi publice în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992). În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autorităţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însă nu va putea dispune sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevăzute în lege. Prin urmare, exercitarea caii de atac a recursului în anulare de către procurorul general, potrivit art. 330 din Codul de procedură civilă, nu este subordonata, în sensul art. 128, art. 130 şi art. 131 din Constituţie, avizului sau acordului ministrului justiţiei, astfel încât dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale. Cat priveşte prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993, care se referă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, evident nu sunt incidente în cauza de faţa. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 24 alin.
(2)şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocată de Gardescu Ioana în Dosarul nr. 2.596/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 9 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------