DECIZIE nr. 140 din 21 februarie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 232 din 15 martie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.180/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei. Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia şi depune concluzii scrise, precum şi o copie a unui articol publicat în cotidianul "Ziua". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că procurorul de şedinţă care participă la judecarea plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată este obligat să pună concluzii în conformitate cu legea şi că nu există vreo dispoziţie care să îl oblige să susţină în faţa judecătorului opinia procurorului superior care a avizat pe cale ierarhică, în interiorul Ministerului Public, soluţia dispusă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.180/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt menite să aducă atingere imparţialităţii procurorului care participă la şedinţele de judecată, deoarece, de vreme ce este subordonat ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în faţa judecătorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcţie de conducere în ierarhia parchetelor. În acest fel se îngrădeşte principiul legalităţii care guvernează activitatea procurorilor, cu consecinţe opuse scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, deşi procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceştia au, potrivit legii privind organizarea judiciară, libertatea de a pune concluziile pe care le consideră legale în cauza dedusă judecăţii. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile referitoare la prezenţa obligatorie a procurorului la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor ori a ordonanţelor de netrimitere în judecată dau expresie rolului său constituţional, fără vreun alt scop general prestabilit şi fără părtinire. Procurorul este liber să prezinte în faţa judecătorului concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2)şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 131, referitoare la Rolul Ministerului Public, şi ale art. 132 alin.
(1), privind principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală instituie obligativitatea participării procurorului la judecarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciară este de esenţa instituţiei Ministerului Public, prevăzută expres în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, în conformitate cu care, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Principiul subordonării ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constituţional al imparţialităţii şi nu este de natură să îl împiedice pe procurorul care participă la judecarea plângerilor formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedură penală să fie imparţial atunci când plângerile sunt îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor date de superiorul său ierarhic, întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care funcţionează instituţia Ministerului Public, procurorul este liber să prezinte instanţei de judecată concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii şi ţinând seama de probele administrate în cauză. Această limită a subordonării ierarhice este consacrată expres în art. 67 alin.
(2)din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acelaşi sens, potrivit art. 64 din legea amintită, în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege, şi are posibilitatea să conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 8.180/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -------