← România

DECIZIE nr. 336*) din 14 iulie 1997

DECIZIE nr. 336*) din 14 iulie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 3 februarie 1998 Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Constantin Burada - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.997/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Nastase Elena. În motivarea excepţiei se susţine ca instituirea în favoarea procurorului general a dreptului de a "declara oricând" recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile încalcă prevederilor art. 16 şi 128 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări şi ca împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă creează în favoarea Ministerului Public un tratament juridic care încalcă dispoziţiile art. 16 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, acordându-se procurorului general drepturi cu caracter procesual nelimitate în timp, pentru a valorifica motive de nelegalitate a hotărârilor judecătoreşti ce pot fi deduse judecaţii de către ceilalţi participanţi în procesul civil într-un timp determinat. Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul fiind constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată. În legătură cu dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea pentru modificarea art. 330^1 din Codul de procedură civilă nr. 17/1997 s-a statuat ca recursul, în anulare poate fi declarat de către procurorul general în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, în cazul motivului de recurs în anulare prevăzut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă , sau în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în cazul motivului de recurs în anulare cuprins în art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Rezultă ca, în urma modificării textului de lege, excepţia este lipsită de obiect. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997, statuand ca, prin instituirea termenului de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă privind inexistenta unui termen pentru declararea acestuia rămâne fără obiect. În ceea ce priveşte susţinerea ca instituirea în favoarea procurorului general a dreptului de a declara recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile ar încalcă principiul egalităţii, înscris în art. 16 alin.
(1)din Constituţie, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţională a reţinut că nu exista nici o interdicţie constituţională ca o anume cale de atac - recursul în anulare - vizând situaţii prevăzute de lege, în chestiuni de interes major pentru societate şi ordinea de drept, să fie exercitată numai de acesta. Principiul prevăzut la art. 16 alin.
(1)din Constituţie priveşte egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nicidecum egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor în raport cu autorităţile publice. Acest principiu al egalităţii cetăţenilor în faţa legilor nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţii publice şi de atribuţiile acesteia. Or, procurorul general este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi publice, încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Atributul acordat procurorului general de a exercita recursul în anulare este constituţional, întrucât, potrivit art. 128 şi art. 130 din Constituţie, Ministerul Public poate exercita căile de atac în condiţiile legii şi reprezintă interesele generale ale societăţilor, apara ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, indeplinindu-şi îndatoririle prin procurori constituiţi în parchete. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^2 alin.
(1)din Codul de procedură civilă, care acorda procurorului general posibilitatea de a dispune suspendarea executării unor hotărâri judecătoreşti, prin Decizi nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui text. Or, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale fiind obligatorii, excepţia nu mai poate fi reiterata, neexistand elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Nastase Elena în Dosarul nr. 2.997/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind: - dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepţia invocată în legătură cu aceste prevederi este lipsită de obiect; - dispoziţiile art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 14 iulie 1997. ----------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Constantin Burada Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul acestuia semnează Magistrat-asistent Valer-Vasilie Bica ----------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.