HOTĂRÎREA nr. 41 din 1 februarie 1993

HOTĂRÎREA nr. 41 din 1 februarie 1993 privind aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru protecţia şi conservarea unor bunuri culturale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 11 februarie 1993 Guvernul României hotărăşte: Articolul UNIC Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru protecţia şi conservarea unor bunuri culturale. PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU Contrasemnează: --------------- Ministru de stat, ministrul afacerilor externe, Teodor Viorel Melescanu ACORD între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru protejarea şi conservarea unor bunuri culturale Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, ţinînd seama de respectul datorat drepturilor fundamentale ale omului şi din dorinţa de a promova înţelegerea, toleranta şi prietenia între toate grupurile naţionale, rasiale sau religioase, dorind sa întărească protecţia patrimoniului cultural şi să asigure accesul fără discriminare la valorile culturii naţionale şi mondiale, convinse ca fiecare cultura are o demnitate şi o valoare care trebuie să fie respectate şi menţinute şi ca toate culturile sînt o parte a patrimoniului cultural care aparţine întregii omeniri, considerind ca deteriorarea sau dispariţia obiectelor din patrimoniul cultural constituie o pierdere irecuperabila a patrimoniului tuturor popoarelor lumii, reafirmind condamnarea de către ele a genocidului şi hotărîrea lor de a acţiona pentru a face imposibile obiectivele celor care au căutat sa anihileze cultura şi patrimoniul victimelor acestuia, dorind sa cinsteasca memoria acelor victime şi sa promoveze cunoaşterea şi respectul pentru cultura şi patrimoniul acestora, considerind ca protejarea patrimoniului cultural poate fi mai eficienta dacă este organizată atît la nivel naţional, cît şi internaţional, printr-o strinsa cooperare între state, şi dorind sa stabilească măsuri concrete pentru promovarea principiilor şi scopurilor Convenţiei din 1972 pentru protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial, în privinta unor obiecte ale patrimoniului cultural al victimelor genocidului din timpul celui de-al doilea război mondial, au convenit cele ce urmează: 1. Fiecare parte va lua măsuri corespunzătoare pentru a proteja şi conserva patrimoniul cultural al tuturor grupurilor naţionale, religioase sau etnice, care locuiesc sau au locuit pe teritoriul sau şi care au fost victime ale celui de-al doilea război mondial. Expresia patrimoniu cultural înseamnă, pentru scopurile acestui acord, locurile de cult, siturile de însemnătate istorica, monumentele, cimitirele şi mausoleele pentru decedati, precum şi materialul arhivistic referitor la acestea. 2. Părţile vor coopera la stabilirea listelor obiectelor corespunzătoare care cad sub incidenţa paragrafului 1, îndeosebi acelea care sînt în pericol de a fi deteriorate sau distruse. Fiecare parte poate publică asemenea liste. 3. Fiecare parte va face în asa fel încît sa nu existe nici o discriminare, în forma sau în fapt, împotriva patrimoniului cultural al oricărui grup la care se referă paragraful 1 sau împotriva cetăţenilor celeilalte părţi, în ceea ce priveşte conţinutul şi aplicarea legilor şi reglementărilor sale, referitoare la:

1. a)protejarea şi conservarea patrimoniului lor cultural; ...
2. b)dreptul de a contribui la protejarea şi conservarea patrimoniului lor cultural; şi ...
3. c)accesul public la acestea. ... 4. În cazurile în care grupul interesat, la care se referă paragraful 1, nu este în măsura să asigure el însuşi protejarea adecvată şi conservarea patrimoniului sau cultural, fiecare parte va lua măsuri speciale pentru a asigura aceasta protecţie şi conservare în cadrul teritoriului sau şi va solicita cooperarea celeilalte părţi şi a cetăţenilor acesteia, atunci cînd este necesar ajutorul lor în acest scop. 5. Bunurile la care se referă paragraful 4 şi care sînt de o importanţa deosebită vor fi incluse într-o lista a bunurilor şi va fi anunţată în mod public şi comunicată autorităţilor locale. Toate bunurile astfel identificate vor fi protejate, conservate şi marcate cu o placa specială. Se va asigura accesul public la acestea. Comisia menţionată în paragraful 6 poate stabili, în orice moment, bunurile care să fie incluse în lista. 6. (A) Se înfiinţează o comisie mixtă pentru patrimoniul cultural, pentru a supraveghea întocmirea listelor menţionate în paragrafele 2 şi 5 şi pentru a îndeplini orice alte funcţii care îi vor fi încredinţate de către părţi. Fiecare parte va numi un membru al comisiei, care va putea să fie asistat de supleanţi şi consilieri. Deciziile comisiei vor fi luate cu acordul ambilor membri. Părţile vor coopera pentru a acorda comisiei acces la bunuri şi va transmite informaţiile necesare în vederea îndeplinirii responsabilităţilor sale. (B) Ministerul Afacerilor Externe va fi agentul executiv pentru îndeplinirea acestui acord din partea României. Comisia pentru Conservarea Patrimoniului Americii în Străinătate va fi agentul executiv pentru îndeplinirea acestui acord din partea Statelor Unite ale Americii. Fiecare parte poate înlocui agentul sau executiv printr-o notificare către cealaltă parte. 7. Nici o prevedere a acestui acord nu va fi interpretată ca scutind vreuna dintre părţi de obligaţiile asumate în baza Convenţiei din 1972 pentru protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial sau în baza oricărui alt acord pentru protecţia patrimoniului cultural. 8. Acest acord va fi supus legilor şi reglementărilor ambelor tari şi va depinde de disponibilitatea fondurilor. 9. Diferendele cu privire la interpretarea şi aplicarea acestui acord vor fi supuse agenţilor menţionaţi în paragraful 6 (B). 10. Acest acord se va aplica în mod provizoriu de la semnare şi va intra în vigoare la data schimbului de note prin care părţile se vor informa reciproc despre îndeplinirea cerinţelor lor constituţionale respective cu privire la încheierea acordurilor internaţionale. El va rămîne în vigoare pînă la denunţarea lui, cu un preaviz de un an, printr-o notificare adresată de una dintre părţi celeilalte. Întocmit la 8 iulie 1992, la Bucureşti, în doua exemplare, fiecare în limbile română şi engleza, ambele texte fiind în mod egal autentice. Pentru Guvernul României, Adrian Nastase Pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii, Arthur Schneier ---------------