DECIZIE nr. 1.015 din 7 iulie 2009

DECIZIE nr. 1.015 din 7 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 august 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Fabian Niculae - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A. în dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007 şi nr. 2.450/122/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 37.137/3/2007 şi nr. 46.448/3/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008, nr. 3.523/90/2008, nr. 3.097/90/2008 şi nr. 3.096/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 5.649/120/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 30 iunie 2009, în prezenţa reprezentanţilor Societăţii Comerciale Petrom - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Şova, domnii avocaţi Mădălin Niculeasa şi Călin Andrei Zamfirescu, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007, nr. 2.450/122/2007, încheierile din 3 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 37.137/3/2007 şi nr. 46.448/3/2007 Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Prin Încheierea din 20 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.649/120/2007, încheierile din 6 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008 şi nr. 3.523/90/2008, încheierile din 14 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.097/90/2008 şi nr. 3.096/90/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A., pârâtă în dosarele menţionate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă, în opinia autorului, şi principiul efectivităţii juridice. De asemenea, se mai susţine că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că Legea fundamentală a lăsat în competenţa autorităţii legiuitoare stabilirea regulilor privind competenţa şi a regulilor speciale de procedură, în considerarea unor situaţii deosebite, iar măsurile prevăzute de dispoziţiile legale criticate au ca finalitate exclusivă asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor de muncă şi a exercitării dreptului la muncă. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt constituţionale, fiind normal ca angajatorul, cel care deţine probele necesare pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligaţia de a prezenta probele în proces. Instanţa mai subliniază faptul că prevederile art. 286 din Codul muncii raportate la art. 74 din Legea nr. 168/1999 stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor, însă intenţia legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată exercitării dreptului la muncă. De asemenea, instanţa subliniază faptul că şi art. 288 din Codul muncii raportat la art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 are rolul de a asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaţilor, cât şi angajatorilor. Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. Instanţele apreciază că este firesc ca în conflictele de drepturi sarcina probei să fie răsturnată, întrucât documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de către angajator se află la acesta, iar dovezile de plată a drepturilor salariale sunt, de asemenea, în posesia acestuia. Potrivit prevederilor art. 30 alin.