← România

DECIZIE nr. 118 din 15 februarie 2007

DECIZIE nr. 118 din 15 februarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit.

  1. i)din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 173 din 12 martie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit.
  2. h)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială - Judecătorul-sindic. La apelul nominal se prezintă Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, prin consilier juridic Nicolae Plăiaşu, în calitate de lichidator al părţii Banca Română de Scont - S.A. din Braşov. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar arată că textul de lege criticat a fost abrogat împreună cu toată Legea nr. 83/1998 prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, astfel că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. Totuşi, în măsura în care Curtea Constituţională va examina pe fond excepţia de neconstituţionalitate, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât criticile autorului excepţiei privesc aspecte de aplicare a legii, ceea ce revine competenţei instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional. Reprezentantul Ministerului Public, arătând că dispoziţiile de lege criticate, deşi au fost abrogate, se regăsesc în prezent în conţinutul art. 5 lit.
  3. i)din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei privesc aplicarea legii, iar nu substanţa normei legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 835/F/2004, Tribunalul Braşov - Secţia comercială - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu "excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit.
  4. h)din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor". Excepţia a fost ridicată de Sorin Ovidiu Vântu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în constatarea nulităţii unor acte juridice privind transferul dreptului de proprietate. În motivarea excepţiei autorul acesteia arată că textul de lege criticat a fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004. Astfel, s-a ajuns în situaţia judecării unei cauze în baza unui temei legal ce nu mai este în vigoare, ceea ce, în opinia sa, contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, precum şi dispoziţiilor care reglementează intrarea în vigoare a legii. Tribunalul Braşov - Secţia comercială - Judecătorul-sindic apreciază că problemele ridicate prin excepţie pun în discuţie aspecte legate de aplicarea legii în timp, de înţelegerea şi aplicarea principiului ultraactivităţii legii, a căror rezolvare intră în competenţa judecătorului-sindic. Cu toate acestea, suspendă judecarea cauzei şi sesizează Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 lit.
  1. i)din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, dispoziţii ce nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Observă şi faptul că susţinerile autorului excepţiei pun în discuţie doar modul de interpretare şi de aplicare a legii, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
  2. d)din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit.
  1. h)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001, în realitate, constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit.
  2. h)din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, dispoziţii modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 597/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 18 noiembrie 2002. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr. 83/1998, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 30 iunie 2004. În acelaşi timp, Curtea observă că soluţia legislativă a art. 10 lit.
  3. h)din Legea nr. 83/1998 a fost preluată cu conţinut asemănător în art. 5 lit.
  4. i)din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, care prevede: "Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt: [...]
  5. i)introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de garanţii sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin: ... 1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale; 2. operaţiuni comerciale în care prestaţia instituţiei de credit debitoare o depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; 3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; 4. acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al instituţiei de credit debitoare este mai mică decât valoarea actului de transfer; 5. constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; 6. plăţi anticipate ale datoriilor efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; 7. acte încheiate cu persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare, în anul anterior deschiderii procedurii; persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare sunt cele stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;". În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestui din urmă text de lege. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3)referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, în art. 16 alin.
(1)privind principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu critică conţinutul textului de lege supus controlului de constituţionalitate, esenţa reglementării acestuia, ci susţine doar că acesta, fiind abrogat, nu mai poate fi aplicat, astfel că nu mai poate constitui temeiul juridic al acţiunii ce formează obiectul cauzei. În aceste condiţii, Curtea reţine că problemele ridicate prin excepţie vizează exclusiv aplicarea legii şi acţiunea în timp a unor norme juridice succesive. Or, rezolvarea unor asemenea probleme, conform dispoziţiilor art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, urmând a fi soluţionate de instanţa judecătorească. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.
  1. d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit.
  2. i)din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Vântu în Dosarul nr. 835/F/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială - Judecătorul-sindic. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.