DECIZIE nr. 295 din 8 iulie 2003

(3), art. 11, 15, 20, 24 şi 51, iar prevederile art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, infrang dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie. În cererea adresată instanţei de judecată Victor Truta nu şi-a motivat excepţia ridicată, limitându-se doar la enumerarea textelor din Legea fundamentală pe care se întemeiază. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, a susţinut ca textele de lege criticate încalcă, pe lângă dispoziţiile constituţionale menţionate, şi prevederile art. 4, 16 şi 21 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1-7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Astfel, în opinia autorului, dispoziţiile art. 189 din Codul de procedură penală "nu prevăd obligativitatea motivarii în concret şi verificabil a cuantumului cheltuielilor judiciare la care este obligat justiţiabilul", ceea ce duce la imposibilitatea părţii interesate de a formula o apărare adecvată împotriva cuantumului stabilit în mod "arbitrar şi exagerat" de instanţa de judecată, cu consecinţa directa a încălcării principiului egalităţii în drepturi şi a încălcării dreptului la un proces echitabil. Autorul excepţiei a precizat, de asemenea, ca art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, încalcă dispoziţiile constituţionale privind competenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi, dreptul la apărare şi celelalte dispoziţii enumerate mai sus, întrucât, pentru aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate invocată de acelaşi justiţiabil sau de mai mulţi justiţiabili, instanţele de judecată se pronunţa diferit cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale. Tribunalul Galaţi - Secţia penală a opinat în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, stabileşte acele situaţii în care instanţele se pot pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, putând să le respingă ca inadmisibile, inadmisibilitate ce rezultă din aceea ca dispoziţiile legale a căror constituţionalitate se contesta nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi ca, atât timp cat acestea nu interesează cauza, nu se justifica sesizarea Curţii, deoarece s-ar ajunge la o tergiversare a procesului. Referitor la critica având ca obiect prevederile art. 189 din Codul de procedură penală, instanţa a apreciat ca prin dispoziţia de obligare la plata cheltuielilor judiciare a părţii care a determinat, în mod nejustificat, efectuarea acestor cheltuieli nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât Legea fundamentală permite oricărei persoane liberul acces la justiţie pentru apărarea unui drept al său sau a unui interes legitim, dar, pe de altă parte, cetăţenii nu beneficiază doar de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ci au şi obligaţiile prevăzute de acestea. Potrivit art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în virtutea art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa în mod liber justiţiei pentru apărarea oricărui drept sau interes legitim. Constituţia oferă suficiente garanţii cu privire la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la asigurarea îndeplinirii întocmai şi cu buna-credinţa a obligaţiilor statului român referitoare la tratatele la care este parte, precum şi la dreptul la apărare, garanţii ce rezultă din prevederile art. 1 alin.

(3), art. 11 alin.

(1)şi ale art. 24 din Constituţie. Folosind exprimarea "interese legitime", textul constituţional obliga justiţia sa ocroteasca numai interesele întemeiate pe lege. Punerea în sarcina părţii care nu şi-a dovedit caracterul legitim al pretenţiilor sale a cheltuielilor ocazionate de soluţionarea cauzei nu poate fi apreciată, în consecinţa, ca o încălcare a dispoziţiilor din tratatele la care România este parte. Referitor la neconstituţionalitatea art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, preşedintele Camerei Deputaţilor a opinat în sensul respingerii excepţiei ridicate, deoarece motivarea invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este nefondata şi nu are legătură cu rezolvarea pricinii. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata pentru provocarea acelor cheltuieli. Textul de lege criticat nu opreşte partea interesată sa apeleze la justiţie şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unei societăţi democratice. Cu privire la susţinerea potrivit căreia art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, ar infrange prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, Guvernul arata ca legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 125 alin.

(3)şi art. 128 din Constituţie. Avocatul Poporului considera neindoielnica soluţia ca pentru cheltuieli făcute de organele judiciare, în baza unei plângeri prealabile care s-a dovedit a fi neîntemeiată, sa răspundă partea vătămată, în baza unei culpe procesuale. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, în raport cu dispoziţiile art. 144 lit.

1. c)din Legea fundamentală, Avocatul Poporului considera ca atât Constituţia, cat şi Legea nr. 47/1992 recunosc instanţelor judecătoreşti numai dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa lor, nu şi dreptul de a se pronunţa asupra acestora. Împrejurarea ca instanţa de judecată poate să respingă excepţia ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, nu constituie o substituire a instanţei în competenţa Curţii Constituţionale, cu atât mai mult cu cat împotriva încheierii instanţei partea interesată poate exercita căile de atac prevăzute de lege. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit.
2. c)din Constituţie, ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 din Codul de procedură penală şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, al căror conţinut este următorul: - Art. 189 din Codul de procedură penală: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi."; - Art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată: "

(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.

(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată. ...

(3)Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin.

(1)din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. ...

(4)Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. ...

(5)Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspenda. ...

(6)Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin.

(1),

(2)sau

(3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională." ... Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 1 alin.

(3), art. 11, 15, 20, 24, 51 şi ale art. 144 lit. c) din Constituţia României, al căror conţinut este următorul: - Art. 1 alin.

(3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 11: "

(1)Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; ... - Art. 15: "

(1)Cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; ... - Art. 20: "

(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; ... - Art. 24: "

(1)Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; ... - Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 144 lit. c): "Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: [...] c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;" ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de acoperire a cheltuielilor judiciare, Curtea Constituţională constata ca motivele invocate în susţinerea acestei excepţii sunt neintemeiate. Din conţinutul prevederilor constituţionale citate de autorul excepţiei nu rezultă ca justiţia este un serviciu gratuit. Pe de altă parte, având în vedere datoria cetăţenilor de a respecta legile, obligarea părţilor în procesul penal de a suporta cheltuielile de judecată - a inculpatului atunci când prin săvârşirea infracţiunii sau prin comportamentul sau procesual a determinat acţiunea justiţiei şi implicit efectuarea unor cheltuieli inerente judecaţii, a celorlalte părţi atunci când sunt responsabile civilmente alături de inculpat sau când au formulat acuzatii ori pretenţii nejustificate - este legitima, căci se întemeiază pe culpa acestora, adică pe lipsa lor de respect faţă de lege şi de principiile dreptului. Prin plata cheltuielilor judiciare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală nu este împiedicat şi nici restrâns accesul la justiţie, deoarece, de regula, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicita ca plata sa o facă părţile chiar în cursul procesului - de exemplu în cazul unor expertize solicitate de părţile civile ori de părţile responsabile civilmente -, refuzul acestora nu împiedica desfăşurarea procesului şi nu inlatura obligarea organului judiciar de a soluţiona cazul în mod concret, echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În aplicarea acestor dispoziţii, art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede: "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei." Rezultă ca în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşării controlului poate fi facuta numai pe calea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa criticata ca neconstitutionala. Curtea constata ca textul de lege criticat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei. În aceasta situaţie, potrivit art. 23 alin.

(6)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată, printr-o încheiere motivată, trebuia sa respingă excepţia ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Aceasta procedura nu determina încălcarea competentei Curţii Constituţionale de către instanţa de judecată, asa cum fără temei susţine autorul excepţiei, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. În consecinţa, sub acest aspect excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibila. De altfel, prin Decizia nr. 316 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituţională, în considerarea aceloraşi ratiuni, a respins ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin.

(2), al art. 1 alin.

(3), al art. 11, 15, 20, 24 şi 51 din Constituţie, al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 alin.

(1)şi al art. 25 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE:

1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Victor Truta în Dosarul nr. 2.597/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
2. Respinge, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie
3. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----------