DECIZIA nr. 661 din 29 octombrie 2019

DECIZIA nr. 661 din 29 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 29 ianuarie 2020 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, excepție ridicată de Dan Dumitru Marian Săftescu, Lucian Burghelea, Veronica Tușa și de Constantin Nicolae Hațeganu în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016) al Curții de Apel București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.752D/

...
La apelul nominal răspunde domnul consilier juridic Plăiașu Nicolae, cu delegație depusă la dosar, pentru partea Banca Română de Scont, prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul bancar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. ...
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului consilier juridic, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat anterior cu privire la constituționalitatea dispozițiilor criticate, respingând excepțiile de neconstituționalitate. Chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, în procedura dezlegării unor chestiuni de drept în materie penală, prin care a stabilit că, în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal. ... 4. De altfel, acest serviciu, deși privat, este de interes public, aflându-se sub controlul Băncii Naționale a României, aceasta fiind atât o autoritate publică, cât și o autoritate de reglementare în materie. Reglementarea printr-o lege organică a art. 175 alin.

(2)se încadrează în dispozițiile art. 73 din Constituție. Apreciază că dispozițiile criticate sunt clare și previzibile, astfel că solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. ...

*) Decizia nr. 601 din 10 octombrie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 28 noiembrie
... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, excepție ridicată de Dan Dumitru Marian Săftescu, Lucian Burghelea, Veronica Tușa și de Constantin Nicolae Hațeganu cu ocazia soluționării apelului într-o cauză penală. ...

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că titlul X din Codul penal nu definește noțiunea de „autoritate publică“. Apreciază că absența unei definiții a acestei noțiuni permite includerea în categoria „autorităților publice“ a unor instituții care nu au această natură juridică. Astfel, se ajunge la pronunțarea unor soluții contradictorii, cea mai recentă fiind cea reținută prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că Banca Națională a României, Consiliul Concurenței, Consiliul Național al Audiovizualului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Autoritatea de Supraveghere Fiscală sunt incluse în categoria organelor centrale autonome, fiind deci autorități publice. În continuare, susțin că, deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a raportat la anumite acte ale Uniunii Europene, niciuna dintre aceste prevederi nu conferă băncilor centrale prerogativele de autoritate publică, autoritate administrativă publică ori autoritate învestită cu competențe administrative publice, ci precizează că statele trebuie să modifice legislația în sensul dobândirii de către băncile centrale a unui asemenea statut, în condițiile în care acestea nu îl au, potrivit reglementărilor interne. ...
funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal ...

În continuare, arată că dispozițiile penale nu definesc nici termenii „control“ și „supraveghere“, iar din analiza definițiilor prevăzute de Dicționarul explicativ al limbii române rezultă că este vorba despre elemente sinonime, care exprimă, din perspectivă penală, aceeași condiție. În susținerea celor anterior exprimate, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, nr. 790 din 15 decembrie 2016 și nr. 582 din 20 iulie
...
Susțin că ambiguitatea exprimării cuprinse în art. 175 alin.

(2)din Codul penal poate conduce la o extindere și mai largă a aplicării acestor dispoziții în raport cu orice persoană care, într-un mod sau altul, desfășoară un serviciu de interes public și care este, în mod obligatoriu, supusă unei forme de control. ... 11. În concluzie, invocând cele statuate prin Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, autorii excepției susțin că neîndeplinirea cerințelor privind calitatea, precizia și previzibilitatea legii influențează în mod direct și nemijlocit dreptul persoanei la un proces echitabil, privit ca o garanție a libertății individuale. Este îndeobște admis, fiind reglementat prin dispozițiile art. 23 din Constituție, că libertatea individuală nu este absolută, însă limitarea sa trebuie să se facă respectând dispozițiile art. 1 alin.

(5)și ale art. 21 alin.

(3)din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor și noțiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura dreptului fundamental limitat. Lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a normei criticate este de natură a încălca dispozițiile art. 21 alin.

(3)din Constituție având în vedere că persoana supusă măsurii arestării preventive nu poate beneficia de un proces corect și echitabil de vreme ce norma în cauză poate fi interpretată de către instanțele de judecată cu o marjă largă de apreciere. Or, aprecierile pur subiective trebuie excluse din cadrul ipotezei normative analizate. ... 12. Curtea de Apel București - Secția I penală învederează că în același dosar, la solicitarea altor părți, a sesizat instanța de contencios constituțional cu soluționarea aceleiași excepții de neconstituționalitate privitoare la prevederile art. 175 alin.

(2)din Codul penal. În respectivele încheieri, instanța judecătorească a apreciat că excepția ridicată este neîntemeiată. ... 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... 14. Guvernul arată că, potrivit prevederilor art. 73 alin.

(3)lit. j) din Constituție, reglementarea statutului funcționarilor publici se face prin lege organică, deci de către legiuitor, astfel reglementarea statutului juridic al celorlalți funcționari este tot în atribuția legiuitorului. Întrucât Constituția nu definește noțiunile de „funcționar public“ și de „funcționar“, rămâne în sarcina exclusivă a legiuitorului să le definească. Este ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispozițiile art. 175, în conformitate cu prevederile art. 73 alin.

(3)lit. h) din Constituție, în sensul cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Potrivit art. 73 alin.

(3)lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracțiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalității de comitere a acestora, ci și, în anumite situații, circumstanțierea subiectului activ sau a celui pasiv. Prin urmare, noțiunea de „funcționar public“ nu este de rang constituțional, definirea și reglementarea statutului acestei categorii de salariați fiind de domeniul legii. ...

În ceea ce privește susținerile referitoare la neclaritatea și lipsa de previzibilitate a reglementării, Guvernul invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful
...
Arată că dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal au făcut și obiectul analizei Curții Constituționale, aceasta reținând, prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, și Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, că art. 175 alin.

(2)din Codul penal asimilează funcționarului public și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acesteia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În continuare, citează din cele două decizii anterior menționate, făcând referire și la Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, prin care s-a reținut că noțiunea de „funcție publică“ se află în corelație cu noțiunea de „interes public“, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general, în baza prerogativelor constituționale, care fac să prevaleze interesul public față de cel privat, astfel că funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și, ca atare, în exercitarea funcției, acesta are îndatorirea de a considera interesul public mai presus de interesul personal. Așa fiind, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 17. Avocatul Poporului arată că art. 175 alin.

(1)și

(2)din Codul penal în ceea ce privește funcționarii publici. ...

De asemenea apreciază că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği contra Turciei, paragraful
...
Arată că norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Însă, având în vedere că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Apreciază că, în cauza de față, elementele infracțiunii nu necesită alte intervenții din partea legiuitorului, fiind îndeplinite cerințele calitative ale legii, inclusiv previzibilitatea. În consecință, consideră că textul legal criticat este enunțat cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Mai mult, legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. ...
În continuare, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la noțiunea de „drept“, precum și la principiul clarității și previzibilității legilor, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful
...
Totodată, menționează că prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, atât datorită caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. De asemenea face referire la cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, și Decizia nr. 781 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 28 februarie 2018, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie
...
Astfel, dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului constituțional care consacră că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezumția de nevinovăție este încălcată „dacă, fără stabilirea legală prealabilă a culpabilității unui învinuit și, îndeosebi, fără ca acesta din urmă să aibă ocazia să-și exercite drepturile de apărare, o decizie judiciară care îl privește reflectă sentimentul că este vinovat“. ...
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ...

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși nu se precizează expres, din modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate rezultă că autorul excepției este nemulțumit de interpretarea dată dispozițiilor criticate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie
...
Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dispoziții care au următorul conținut: „De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“ ... 27. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin.

(5)potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 21 alin.

(3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin.

(12)referitor la principiul libertății individuale și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. ... 28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, „în sensul legii penale, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal“. ... 29. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că funcționarul public, în înțelesul normei prevăzute la art. 175 alin.

(2)din Codul penal, este persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. ... 30. Calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, implică întrunirea, în mod cumulativ, a două cerințe obligatorii:

a)persoana să exercite un serviciu de interes public (condiție comună);
b)persoana să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice (condiție alternativă). ... 31. Referitor la prima condiție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pe baza naturii activității desfășurate, se desprinde concluzia că banca (instituția de credit) cu capital integral privat reprezintă o persoană juridică abilitată să exercite un serviciu de interes public. Cu referire la cea de-a doua condiție, care privește relația persoanei care realizează serviciul public cu autoritățile publice, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că aceasta este îndeplinită alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică sau dacă activitatea persoanei este supusă controlului ori supravegherii unei autorități publice, indiferent de modalitatea de învestire. ... 32. În acest context, instanța supremă a reținut că funcționarul bancar, angajat al unei bănci (instituție de credit) cu capital integral privat, nu îndeplinește condiția de a fi învestit de autoritățile publice pentru exercitarea unui serviciu de interes public. Aprobarea de către Banca Națională a României a persoanelor prevăzute în art. 108 alin.

(1)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, înainte de începerea exercitării responsabilităților, conform alin.

(3)al aceluiași articol, nu echivalează cu o învestire. ...

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, deși angajarea funcționarului bancar de către banca (instituția de credit) cu capital integral privat nu echivalează cu o învestire de către autoritățile publice pentru a exercita un serviciu de interes public, activitatea desfășurată de acesta este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. ...
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat dacă, în sensul dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, Banca Națională a României constituie o autoritate publică și, în consecință, poate exercita controlul/supravegherea la care se referă dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că se poate considera că Banca Națională a României reprezintă o autoritate publică, în sensul art. 175 alin.

(2)din Codul penal, putând exercita controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. ...

Curtea observă că din modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate rezultă că autorii acestora apreciază ca fiind neconformă prevederilor constituționale concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia Banca Națională a României reprezintă o autoritate publică. Apreciază că această concluzie a fost posibilă ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a noțiunii de „autoritate publică“. ...
Plecând de la aceste premise, Curtea reține că noțiunea de „autoritate publică“ este utilizată în diverse articole din Constituție, de exemplu: art. 16 alin.

(1), art. 26 alin.

(1), art. 31 alin.

(2), art. 44 alin.

(5), art. 49 alin.

(5), art. 51 alin.

(1)și

(4), art. 52 alin.

(1), art. 80 alin.

(2), art. 126 alin.

(6). Mai mult, din analiza prevederilor constituționale reiese că Legea fundamentală dedică un întreg titlu acestor autorități, titlul III, având denumirea marginală „Autoritățile publice“. În acest context, Curtea constată că Legea fundamentală utilizează noțiunea de autoritate publică într-un sens restrâns, ce are în vedere acele autorități publice enumerate în titlul III care exercită funcțiile clasice ale statului (legislativă, executivă, judecătorească), dar și într-un sens larg, cu referire la organe ce exercită prerogative de putere publică, calificate tot ca autorități publice. ... 37. Curtea observă că în doctrină s-a precizat că sensul principal al sintagmei „autoritate publică“ este acela de organ public, adică un colectiv organizat de oameni care exercită prerogative de putere publică, la nivel statal sau local, ori, într-o altă formulare, o structură organizatorică ce acționează în regim de putere publică, pentru realizarea unui interes public. În același sens, potrivit art. 5 lit.

k)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, sintagma de „autoritate publică“ semnifică acel organ de stat sau al unității administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public. ... 38. Astfel, pentru ca un organ să poată fi considerat ca fiind o autoritate publică trebuie îndeplinite două elemente: pe de o parte, acel organ trebuie să exercite prerogative de putere publică, iar, pe de altă parte, interesul urmărit a fi satisfăcut să fie un interes public. ... 39. În ceea ce privește noțiunea de putere publică, potrivit art. 5 lit.
jj)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, anterior citată, regimul de putere publică reprezintă ansamblul prerogativelor și constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice și care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public. ... 40. Totodată, Curtea observă că în doctrină s-a precizat că noțiunea de putere publică desemnează drepturile (prerogativele) speciale, exorbitante, de care dispune orice autoritate a administrației publice și, implicit, orice autoritate publică, în vederea exercitării atribuțiilor sale și pentru satisfacerea interesului public, care în cazul unui conflict cu cel particular trebuie să se impună. În baza prerogativelor de putere publică de care dispun, măsurile luate de aceste autorități se aplică direct, iar în cazul în care nu sunt respectate beneficiază de forța de constrângere a statului. Totodată, s-a arătat că noțiunea de interes public desemnează necesitățile materiale și spirituale ale cetățenilor, la un moment dat. ... 41. Din această perspectivă, Curtea observă, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, că întreaga activitate a Băncii Naționale a României, în prezent, este reglementată prin legi organice, respectiv Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar. Legea nr. 312/2015 a transpus Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, consacrând expres împrejurarea că Banca Națională a României este autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit. Or, conform art. 3 alin.

(2)din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului, autoritatea de rezoluție este o autoritate publică administrativă sau o autoritate învestită cu competențe administrative publice. În art. 3 alin.

(3)al aceluiași act normativ sunt enumerate autoritățile care pot fi desemnate ca autorități de rezoluție, printre acestea regăsindu-se băncile centrale. Prin Legea nr. 312/2015 a fost desemnată autoritate de rezoluție pentru instituțiile de credit, persoane juridice române, Banca Națională a României. Totodată, potrivit art. 4 alin.

(1)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, „Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013“. ...

Conform art. 153 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, instituțiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României situațiile lor financiare, precum și alte date și informații cerute la termenele și în forma stabilite prin reglementări și instrucțiuni de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere. ...
De asemenea, Curtea constată, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că banca (instituția de credit) cu capital integral privat desfășoară o activitate de interes public, și anume activitatea bancară, ce este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin.

(1)pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 ca „atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu“. Natura activității desfășurate de băncile (instituțiile de credit) cu capital integral privat depășește sfera interesului particular și se situează în sfera interesului public, acestea fiind incluse în cadrul persoanelor juridice care exercită un serviciu de interes public. Recunoașterea băncilor ca fiind entități de interes public a fost consacrată legislativ prin Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 34 alin.

(2)incluzând, în forma actuală, în această categorie și instituțiile de credit: „în înțelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înțelege: (...) instituțiile de credit (...)“. În consecință, pe baza naturii activității desfășurate, se desprinde concluzia că banca (instituția de credit) cu capital integral privat reprezintă o persoană juridică abilitată să exercite un serviciu de interes public. ... 44. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că Banca Națională a României constituie o autoritate publică și, în consecință, poate exercita controlul/supravegherea la care se referă dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public. ...

De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 781 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 28 februarie 2018, a constatat că noțiunea de autoritate publică este definită de dispozițiile interpretative ale art. 240 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), care vizează condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, răspundere reglementată în art. 135 din Codul penal. Astfel, prevederile art. 240 din Legea nr. 187/2012 stabilesc că, „În aplicarea dispozițiilor art. 135 din Codul penal, prin autorități publice se înțelege autoritățile prevăzute în mod expres în titlul III, precum și la art. 140 și 142 din Constituția României, republicată“. În titlul III din Legea fundamentală, intitulat Autoritățile publice, se regăsesc capitolul I - „Parlamentul“, capitolul II - „Președintele României“, capitolul III - „Guvernul“, capitolul V - „Administrația publică“ și capitolul VI - „Autoritatea judecătorească“. Capitolul V, consacrat administrației publice, cuprinde, la rândul său, secțiunea 1 - „Administrația publică centrală de specialitate“ și secțiunea 2 - „Administrația publică locală“. Potrivit prevederilor art. 116 din Constituție, administrația publică centrală de specialitate este formată din organe centrale de specialitate subordonate - în care se includ, pe lângă ministere și alte organe centrale - și organe centrale de specialitate autonome, care nu se află în raporturi de subordonare față de alte autorități publice. Conform doctrinei dreptului administrativ, autoritățile administrației publice sunt acele structuri organizaționale cu personalitate de drept public, ce se înființează și funcționează potrivit Constituției și legii, pentru organizarea executării și executarea în concret a legii. Așadar, prin sintagma „autorități publice“ se înțelege totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului, cât și la nivelul comunităților locale. ...
Curtea a reținut că în acest sens sunt și Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014, și Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care aceasta a stabilit că expertul tehnic judiciar și, respectiv, funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, sunt funcționari publici, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal. De asemenea, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, și Decizia nr. 8 din 15 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din data de 25 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că atât medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, cât și profesorul din învățământul preuniversitar de stat au calitatea de funcționari publici, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(1)lit. b) teza a II-a din Codul penal. ... 47. Curtea a constatat că dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal nu sunt confuze, imprecise și imprevizibile, chiar dacă nu prevăd expres categoriile profesionale vizate, întrucât îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată pentru fiecare categorie profesională în concret, pornind de la normele speciale care îi reglementează statutul. Dispozițiile de lege criticate nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. În plus, destinatarii textului de lege criticat sunt persoane avizate și diligente, care au obligația de a rămâne la curent cu normele legale în materie. ... 48. În continuare, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile penale nu definesc nici termenii „control“ și „supraveghere“, ținând cont că din analiza definițiilor prevăzute de Dicționarul explicativ al limbii române rezultă că este vorba despre elemente sinonime, care exprimă, din perspectivă penală, aceeași condiție, Curtea reține că, prin aceeași decizie, anterior menționată, a constatat că în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin.

(2)din Codul penal, controlul ori supravegherea autorităților publice cu privire la îndeplinirea unui serviciu de interes public implică existența unor dispoziții legale care să concretizeze controlul ori supravegherea autorității publice. Totodată, Curtea a reținut că, pentru ca o persoană să fie considerată funcționar public în sensul art. 175 alin.

(2)din Codul penal, este suficient ca aceasta să își desfășoare activitatea în cadrul unei persoane juridice al cărei obiect de activitate constă în prestarea unui serviciu de interes public și care este supusă controlului și supravegherii unei autorități publice, nefiind necesar ca pentru fiecare dintre aceste persoane să fie menționate, în cuprinsul actului normativ, dispoziții exprese prin care se exercită controlul sau supravegherea. ... 49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Dumitru Marian Săftescu, Lucian Burghelea, Veronica Tușa și Constantin Nicolae Hațeganu în Dosarul nr. 61.261/3/2010 (2.740/2016) al Curții de Apel București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 175 alin.

(2)din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 30 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2019. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu -----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.