DECIZIE nr. 311*) din 8 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 4 februarie 1998 Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Claudia Miu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fără citarea părţilor, examinând excepţia de neconstituţionalitate, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 1 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 114/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Marinescu Theodora şi Cristescu Cornelia. În susţinerea excepţiei intimatele-reclamante arata ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, fiind în contradictie atât cu prevederile art. 41 alin.
(1)şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(6)din Constituţie, cat şi cu "principiul constituţional al stabilitatii raporturilor juridice", întrucât "procurorul general poate ataca o hotărâre definitivă oricând", poate invoca în mod subiectiv "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, fără ca acest termen juridic să fie explicat prin lege", şi, de asemenea, el "poate suspenda pe un termen stabilit doar de el, dar nelimitat în timp, până la apariţia Legii nr. 17/1997" o hotărâre irevocabilă. În instanţa suprema şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia ridicată este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Asupra constituţionalităţii art. 330 şi a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar, pe de altă parte s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Având în vedere un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi art. 26 alin.
(5)din legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepţia privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata. De asemenea, urmează să fie respinsă, ca vadit nefondata, şi excepţia privind dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii Constituţionale. Cu privire la dispoziţiile legale referitoare la declararea recursului în anulare, cuprinse în art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca, la data invocarii excepţiei, acestea erau deja modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, având următorul cuprins: "Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare". Rezultă asadar ca, în urma modificării acestui text de lege, prin instituirea termenului de exercitare a recursului în anulare, excepţia este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinescu Theodora şi Cristescu Cornelia în Dosarul nr. 114/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind: - dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă; - dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepţia ridicată în legătură cu aceste prevederi legale este lipsită de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 8 iulie 1997. ----------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Claudia Miu --------------