DECIZIE nr. 15 din 9 ianuarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 1 februarie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecătoriei Buftea. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încălcate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006), Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, întocmit în temeiul textului de lege criticat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 80 pct. 22 din ordonanţa criticată contravine art. 15 alin.
(2)şi art. 23 alin.
(12)din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, evocând "prevederi din acte normative incidente în cauză", şi anume art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 41 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 3 alin.
(4)din Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998, art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (abrogat), precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 361/2004 şi nr. 83/2004, autorul excepţiei arată că, "în ipoteza aplicării" unei sancţiuni, ea "nu mai poate fi executată, deoarece acest lucru s-ar face atât cu încălcarea principiului constituţional al retroactivităţii legii contravenţionale, cât şi cu încălcarea art. 12 alin.
(1)din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001." În continuare, arată că, potrivit doctrinei referitoare la norma juridică, "sancţiunea nu poate exista în cuprinsul unui act normativ decât în situaţia în care ipoteza şi dispozitivul normei se găsesc în conţinutul actului normativ care conţine sancţiunea sau în alte acte normative în vigoare", astfel că în ceea ce priveşte art. 80 pct. 22 "nu poate fi vorba despre o normă juridică atâta timp cât avem numai sancţiunea, ipoteza şi dispoziţia fiind abrogate". Ca atare, consideră că atât menţinerea, cât şi aplicarea sancţiunii prevăzute de textul de lege criticat sunt neconstituţionale, "deoarece nu au temei legal, aşa cum prevede art. 23 alin.
(12)din Constituţia României", iar constatarea neconstituţionalităţii acestor prevederi "ar proteja persoanele de eventualele «tracasări» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" şi "s-ar evita atât unele soluţii contradictorii ale instanţelor de judecată, cât şi încărcarea inutilă a instanţelor cu asemenea cauze". În ceea ce priveşte încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate. Judecătoria Buftea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât elementele normei juridice - ipoteză, dispoziţie şi sancţiune - se regăsesc în pct. 22 al art. 80 din ordonanţa criticată, astfel că excepţia ridicată "este menită doar a tergiversa judecarea cauzei." În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 58 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie
- Art. 80 pct. 22 prevede: "Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: [...];
- exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi;". Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt art. 15 alin.
(2), potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi art. 23 alin.
(12), care dispune că "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii." Se mai invocă şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil". De asemenea, autorul excepţiei raportează motivarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate la "prevederi din acte normative incidente în cauză", şi anume: art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, art. 41 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 3 alin.
(4)din Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.055 din 30 octombrie 1998, art. 4 alin. 1 din Normele metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, deciziile Curţii Constituţionale nr. 361/2004 şi nr. 83/2004. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: Potrivit criticilor formulate, constând, în esenţă, în evocarea unor dispoziţii din "acte normative incidente în cauză", aplicarea unei sancţiuni în temeiul art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 încalcă art. 15 alin.
(2)şi art. 23 alin.
(12)din Constituţie. Articolul 80 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 stabileşte contravenţii - dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni - şi sancţiuni: amenzi şi suspendarea sau interzicerea activităţii. Curtea constată că pct. 22 al articolului ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care dispune că "exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare", constituie contravenţie şi se sancţionează "cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi", nu conţine în sine vreo prevedere cu caracter retroactiv şi nici nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. De altfel, însăşi ordonanţa în întregul său, adoptată la 29 august 2000, intră în vigoare, potrivit art. 89 alin.
(2)din aceasta, la data de 1 ianuarie 2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2003, aşa cum dispune art. 91 introdus prin pct. 71 din Legea nr. 650/
- Mai mult, în cauză, sancţiunea a fost aplicată în martie
- În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 23 alin.
(12), Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât art. 23 din Constituţie priveşte "Libertatea individuală", iar alineatul menţionat dispune că "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii." Or, textul de lege criticat dispune, aşa cum s-a arătat, cu privire la contravenţii şi sancţiuni în domeniul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu modificările şi completările ulterioare. Aşadar, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin.
(2)şi ale art. 23 alin.
(12). În legătură cu încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se arată în ce constă aceasta, aşa încât Curtea nu o poate analiza. De altfel, în realitate, autorul excepţiei nici nu formulează critici de neconstituţionalitate, ci, analizând cuprinsul art. 80 pct. 22 din ordonanţă prin raportare la "acte normative incidente în cauză", este nemulţumit că textul se aplică, deşi nu constituie "o normă juridică atâta timp cât avem numai sancţiunea, ipoteza şi dispoziţia fiind abrogate" şi nu are "temei legal aşa cum prevede art. 23 alin.
(12)din Constituţia României", astfel încât constatarea neconstituţionalităţii lui "ar proteja persoanele de eventualele «tracasări» sau chiar abuzuri din partea organelor de control" şi "s-ar evita atât unele soluţii contradictorii ale instanţelor de judecată, cât şi încărcarea inutilă a instanţelor cu asemenea cauze." Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romstal Imex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.413/94/2006 (Dosar vechi nr. 3.119/2006) al Judecătoriei Buftea. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-şef, Gabriela Dragomirescu ----------