DECIZIE Nr. 47*) din 25 aprilie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, constata următoarele: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea de la data de 28 septembrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 4.706/1993 al acestei judecătorii, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, invocată de reclamantul Panaitescu Edmond, pentru următoarele motive: - încălcarea prevederilor art. 99 alin.

(1)din Constituţie, deoarece analizarea, votarea şi promulgarea legii sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României a Decretului nr. 40 din 23 martie 1994 privind aprobarea şi supunerea spre ratificare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie; - încălcarea prevederilor art. 11, 20 şi 21 din Constituţie şi a prevederilor Legii nr. 4/1991, ca urmare a includerii în Legea nr. 30/1994 a art. 3, întrucît astfel s-au exclus de la jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului violarile prevederilor convenţiei, anterior aderării României. Întrucît încheierea de sesizare nu cuprinde opinia instanţei, obligatorie, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, şi, întrucît instanţa, prin aceeaşi încheiere, a dispus scoaterea dosarului de pe rol, ca urmare a faptului ca reclamantul a "renunţat la judecata", fiind astfel incidente prevederile art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate poate privi numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanţa "de care depinde judecarea cauzei", s-a solicitat instanţei, prin adresele nr. 133 C/1995 din 15 noiembrie 1995 şi 30 ianuarie 1996, să-şi exprime opinia, ţinând seama şi de declaraţia de renunţare la judecata. Instanţa nu a răspuns la aceste solicitări, dar din condica de şedinţa a judecătoriei rezultă ca aceasta a repus cauza pe rol, a judecat-o şi a respins cererea reclamantului Panaitescu Edmond. Ţinând seama de prevederile art. 26 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit cărora, o dată sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, precum şi prevederile Legii nr. 30/1994, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Prin excepţia invocată se considera ca au fost incalcate prevederile art. 99 alin.

(1)din Constituţie, privind obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României a decretelor emise de Preşedintele României, cu referire la Decretul nr. 40/1994 privind aprobarea şi supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie. Se constata însă ca acest decret a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, astfel încât critica formulată apare evident neîntemeiată. Prin excepţie se invoca neconstituţionalitatea Legii nr. 30/1994 şi datorită includerii prevederilor art. 3, potrivit cărora recursul individual în faţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului este numai pentru cauzele în care violarea drepturilor garantate de convenţie intervine după intrarea în vigoare a convenţiei şi a protocoalelor sale menţionate în prevederile acestui articol. În motivarea criticii formulate, reclamantul invoca prevederile art. 11 din Constituţie, privind obligativitatea îndeplinirii cu buna-credinţa a tratatelor, ale art. 20, privind prioritatea tratatelor internaţionale referitoare la drepturile omului, şi ale art. 21, privind accesul liber la justiţie. Nici aceste critici nu sunt întemeiate, deoarece aplicarea jurisdicţiei internaţionale pentru cauzele anterioare aderării este contrară principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin.

(2)din Constituţie. De altfel, de principiu, răspunderea statului pentru respectarea obligaţiilor izvorind dintr-o convenţie internationala nu poate fi angajata pentru fapte anterioare convenţiei. Altminteri, ar insemna ca statul sa răspundă pentru respectarea unei obligaţii, anterior constituirii ei. De aceea art. 3 din Legea nr. 30/1994 nu poate fi considerat ca incalcind obligaţia constituţională de buna-credinţa prevăzută la art. 11, în aplicarea convenţiilor internaţionale sau a prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la prioritatea faţă de legile interne a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului. De altfel, amindoua aceste dispoziţii constituţionale se referă la aplicarea convenţiilor internaţionale, nu la ratificarea lor. De asemenea, art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, este aplicabil numai jurisdictiilor interne, potrivit principiului teritorialismului legii constituţionale, astfel încât, din aceasta cauza, nu poate fi aplicabil unor instanţe internaţionale. În ceea ce priveşte critica legată de prevederile Legii nr. 4/1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor, se constată că ratificarea convenţiei s-a făcut tocmai în temeiul unor prevederi ale acestei legi şi ca, oricum, legea respectiva, neavînd o valoare constituţională, nu poate fi opusă legiuitorului care, de principiu, are competenţa ca, oricând, sa deroge, în adoptarea unei legi, de le prevederile altei legi. Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 25 aprilie 1996. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Maria Bratu -------------------