DECIZIE din 12 februarie 2015

DECIZIE din 12 februarie 2015 în Cauza Marius Iorga împotriva României Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 26 ianuarie 2017 (Cererea nr. 26.608/09) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 20 ianuarie 2015 într-un comitet format din Luis Lopez Guerra, preşedinte, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie, având în vedere cererea menţionată anterior, introdusă la 30 aprilie 2009, având în vedere declaraţia depusă de guvernul pârât la 16 ianuarie 2014, prin care solicita Curţii scoaterea cauzei de pe rol, precum şi răspunsul reclamantului la această declaraţie, după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie: ÎN FAPT ŞI PROCEDURA Reclamantul, domnul Marius Iorga, este un resortisant român, născut în 1960, cu domiciliul în Focşani. Acesta a fost reprezentat în faţa Curţii de doamna A.M. Angheluş, avocat în Bucureşti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie, reclamantul s-a plâns de durata nerezonabilă a procesului penal împotriva sa, care, în speţă, a fost de 9 ani şi 5 luni şi a implicat 3 grade de jurisdicţie. Cererea a fost comunicată Guvernului. ÎN DREPT După eşecul negocierilor pentru soluţionarea pe cale amiabilă, prin Scrisoarea din 16 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că intenţionează să formuleze o declaraţie unilaterală cu scopul de a soluţiona problema invocată prin cerere. Acesta a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol, în temeiul art. 37 din Convenţie. Declaraţia era redactată după cum urmează: "Guvernul declară - prin intermediul prezentei declaraţii unilaterale - că recunoaşte durata excesivă a procedurii interne care face obiectul prezentei cereri în faţa Curţii. Guvernul se declară dispus să plătească reclamantului Iorga Marius, cu titlu de satisfacţie echitabilă, suma de 2 160 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în raport cu jurisprudenţa Curţii. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice impozit. Aceasta va fi plătită în lei româneşti, la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, în contul bancar indicat de reclamant, în termen de trei luni de la data comunicării deciziei Curţii, pronunţată în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul solicită respectuos Curţii să declare că nu mai este justificată continuarea examinării cererii şi să scoată cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 lit.

1. c)din Convenţie." Prin Scrisoarea din 1 martie 2014, partea reclamantă a arătat că nu este de acord cu termenii declaraţiei unilaterale. Curtea reaminteşte că, în conformitate cu art. 37 din Convenţie, în orice stadiu al procedurii, poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să tragă una dintre concluziile enunţate la lit. a),
2. b)sau
3. c)ale primului paragraf al acestui articol. Art. 37 § 1 lit.
4. c)îi permite, în special, să scoată o cerere de pe rol dacă: "pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică." Curtea reaminteşte, de asemenea, că, în anumite circumstanţe, poate fi indicată scoaterea unei cereri de pe rol în temeiul art. 37 § 1 din Convenţie în baza declaraţiei unilaterale a guvernului pârât, chiar şi în cazul în care reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest sens, Curtea trebuie să examineze în detaliu declaraţia prin prisma principiilor care consacră jurisprudenţa sa, în special Hotărârea Tahsin Acar [Tahsin Acar împotriva Turciei (întrebare preliminară) (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI, şi Sulwinska împotriva Poloniei (dec.) nr. 28.953/03, 18 septembrie 2007]. Curtea şi-a stabilit în multe cauze, dintre care şi cele îndreptate împotriva României, practica în ceea ce priveşte plângerile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil [a se vedea, de exemplu, Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30.979/96, pct. 43, CEDO 2000-VII, Cocchiarella împotriva Italiei (MC), nr. 64.886/01, pct. 69-98, CEDO 2006-V, şi Vlad şi alţii împotriva României, nr. 40.756/06, 41.508/07 şi 50.806/07, pct. 131-133 şi 161, 26 noiembrie 2013]. Ţinând cont de natura concesiilor din declaraţia Guvernului, precum şi de cuantumul despăgubirilor propuse, care sunt conforme cu sumele acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării cererii [art. 37 § 1 lit. c)]. În lumina consideraţiilor precedente şi ţinând cont în special de jurisprudenţa sa clară şi amplă pe acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi protocoalele la aceasta nu impune continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine). În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii din declaraţia sa unilaterală, cererea ar putea fi reintrodusă pe rol în temeiul art. 37 § 2 din Convenţie [Josipovic împotriva Serbiei (dec.), nr. 18.369/07, 4 martie 2008]. În consecinţă, este oportună scoaterea cauzei de pe rol. PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA: Ia act de termenii declaraţiei guvernului pârât cu privire la art. 6 § 1 din Convenţie şi de modalităţile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor luate pe această cale. Decide să scoată cererea de pe rol, în temeiul art. 37 § 1 lit.
5. c)din Convenţie. Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 12 februarie 2015. PREŞEDINTE Luis Lopez Guerra Grefier-adjunct Marialena Tsirli ------