DECIZIE Nr. 13 din 8 martie 1994 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 17 iunie 1994 Vasile Gionea - preşedinte Ioan Muraru - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Alexandru Grigorie - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent. Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 februarie 1994, în lipsa părţilor, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată. Pronunţarea asupra recursului a fost amînată pentru data de 8 martie
- CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993, motivele de recurs formulate de Ministerul Public, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele: Prin Decizia nr. 54/1993 s-a admis excepţia ridicată de inculpata Cristi Malvina cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 26 octombrie 1992 a judecătoriei Timişoara şi s-a constatat ca dispoziţiile din Codul penal care interesează avutul obştesc sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie şi, în consecinţa, acestea urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin.
(4)din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Împotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs invocind trei motive:
- Curtea nu este competenţa să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrării în vigoare a Constituţiei din 1991;
- Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993 nu este motivată, înlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegală;
- Violarea art. 135 din Constituţie în legătură cu proprietatea, prin limitarea bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice numai la cele prevăzute în art. 135 alin.
(4)din Constituţie. Recursul este, în parte, întemeiat, însă pentru alte motive decît cele formulate de Ministerul Public. Primul motiv de recurs privind necompetentă Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate este nefondat şi urmează a fi înlăturat. Într-adevăr, prevederile atacate ca neconstituţionale sunt anterioare Constituţiei şi în legătură cu ele se pune problema abrogării - în temeiul art. 150 alin.
(1)din Constituţie - care însă nu operează de la sine, ci trebuie constatată de organele care aplica legea, inclusiv instanţele judecătoreşti. Dacă instanţa de judecată nu constata abrogarea şi nu sesizează Curtea Constituţională, înseamnă ca dispoziţia legală anterioară Constituţiei este considerată în vigoare şi exista interesul declanşării controlului de constituţionalitate pe care Curtea este obligată sa-l efectueze, în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitate unui text pe care instanţa înţelege sa îl aplice. Acesta este şi sensul în care Curtea a statuat în mod constant în deciziile sale. Competenţa Curţii de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezultă şi din dispoziţiile art. 26 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, care se aplică exclusiv legilor anterioare intrării în vigoare a Constituţiei. Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei şi, respectiv, critica adusă Deciziei nr. 54 din 13 octombrie 1993 ca se întemeiază pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 urmează, de asemenea, a fi respins ca nefondat deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statuează numai asupra problemelor de drept. Spre a evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecată ce doreşte să se abata de la practica Curţii sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretării ce urmează a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecată, astfel încât prin aceasta decizie nu se soluţionează o excepţie de neconstituţionalitate concretă. De aceea, ea nu are drept consecinţa inutilitatea judecării excepţiilor, în cadrul cărora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretări în măsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurării consecventei practicii constituţionale. Nici cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la încălcarea art. 135 din Constituţie în legătură cu proprietatea, în sensul că prin decizia recurată s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietăţii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi reţinut. Decizia atacată nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin.
(4), ci se referă şi la bunurile prevăzute de art. 135 alin.
(4), adică "alte bunuri stabilite prin lege". Deşi motivele invocate de Ministerul Public sunt nefondate, recursul urmează totuşi a fi admis în parte şi Decizia nr. 54 din 13 octombrie 1993 modificată, deoarece, în fond, Curtea nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, ci s-a referit la "dispoziţiile din Codul penal care interesează avutul obştesc". Potrivit art. 23 alin
(2)din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel încât deciziile pronunţate în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate trebuie să se refere numai la dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei în care s-a invocat aceasta. Rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate putea viza numai art. 224 din Codul penal pentru care inculpata Cristi Malvina a fost trimisa în judecata. Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii şi nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut în vedere acest aspect. În legătură cu prevederile art. 224 din Codul penal, întrucît prin rămînerea definitivă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursurilor declarate în cauza prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost, în mod definitiv şi obligatoriu, parţial abrogat de art. 150 alin.
(1)din Constituţie, astfel încât, în prezent, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 224 ridicată de Cristi Malvina în faţa Judecătoriei Timişoara este lipsită de obiect. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) art. 145 alin
(2)şi art. 150 alin.
(1)din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin.
(1)lit. A. c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite, în parte, recursul declarat de Ministerul Public şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 13 octombrie 1993, după cum urmează: Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63/1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin.
(1)din Constituţie, acesta urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Respinge ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristi Malvina în dosarul nr. 9278/1992 al Judecătoriei Timişoara. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din 8 martie 1994. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------------------------