DECIZIE nr. 48 din 31 ianuarie 2008

DECIZIE nr. 48 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 3 martie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arătând că, atât timp cât procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, au forţă probatorie, procesul penal în care acestea sunt administrate nu prezintă suficiente garanţii de echitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la susţinerile şi trimiterile autorului excepţiei la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în notele scrise depuse la dosar, arată că administrarea unor probe în cadrul procesului penal ar putea pune în discuţie, în anumite împrejurări, încălcarea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina, respectiv a dreptului la tăcere. Însă nu este cazul în speţa de faţă în care persoana incriminată nu a fost prezentă la întocmirea proceselor-verbale ale organelor de control, folosite ulterior ca mijloace de probă în instanţă, deci nu a fost pusă în situaţia de a se autoincrimina. Persoana incriminată are, însă, posibilitatea de a contesta respectivele acte, potrivit legii. În fine, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, respingând critica cu un atare obiect, se propune menţinerea jurisprudenţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 28 iunie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1/195/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală permit ca procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probe "dacă legea prevede aceasta". Textul de lege criticat nu prezintă suficiente garanţii pentru desfăşurarea unui proces penal echitabil, autorizând un "amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale". Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorul excepţiei ajunge la concluzia că probele obţinute în cadrul procedurilor administrative ar putea fi considerate legale şi, implicit, ar putea fi folosite în procesul penal, doar dacă în procedurile preliminare se respectă exigenţele dreptului la un proces echitabil. Or, procedurile administrative de control la care se referă art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală nu prezintă caracteristicile unei proceduri preliminare pentru a putea legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fără nicio distincţie, în procesul penal declanşat ulterior. Astfel, judecătorul nu îşi poate fundamenta intima convingere pe faptele relevate de organele administrative, fiind necesar ca hotărârea pe care o pronunţă să se întemeieze exclusiv pe elementele probatorii produse din dezbateri, supuse discuţiei libere şi contradictorii a părţilor. În concluzie, autorul excepţiei apreciază că, în acord cu principiul echităţii procesului penal, înscrisurile cu valoare "probatorie" menţionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu pot constitui decât simple informaţii obţinute în urma unor anchete conduse de organele administrative de control, după procedurile proprii. Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penală arată că funcţia justiţiei de a interpreta şi aplica legile la cazurile concrete, de a judeca şi aplica sancţiuni este asigurată de regulile de desfăşurare a activităţii de judecată, care permit instanţelor să dezbată în contradictoriu, public, oral şi nemijlocit legalitatea şi temeinicia mijlocului de probă, iar părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşa fiind, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.