DECIZIA nr. 14 din 21 ianuarie 2020

(2)lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și ale art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 21 iulie 2020 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin.

(2)lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și ale art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Dumitru Marcel Bujor în Dosarul nr. 2.693/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.425D/

1. ...
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat la cererea autorului excepției în vederea pregătirii apărării. ...
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Excepția privește, în opinia sa, interpretarea și aplicarea normelor criticate la situația particulară a autorului excepției, și anume deținerea calității de administrator neremunerat într-o societate care avea activitatea suspendată. În subsidiar, se arată că excepția este neîntemeiată pentru aceleași considerente care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 97 din 7 martie
4. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 30 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.693/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin.

(2)lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și ale art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost invocată de Dumitru Marcel Bujor într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinței civile prin care s-a respins acțiunea autorului având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 10.438/G/II/12 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate. ...

1. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, în esență, că legiuitorul a stabilit incompatibilitatea calității de senator cu funcțiile enumerate în textele de lege criticate, funcții remunerate ce presupun un interes pecuniar, adică economic. La momentul adoptării textelor de lege, intenția legiuitorului a fost aceea de a stabili incompatibilitatea în cazul în care persoana exercită funcția la o societate care își desfășoară activitatea și obține venituri, iar nu la o societate inactivă. ...
2. Autorul arată că, în practică, atunci când se pronunță asupra cazului de incompatibilitate, judecătorii interpretează legea astfel: în sensul în care calitatea de senator este incompatibilă cu funcția de administrator la o societate, fără a face o analiză în fond a cauzei deduse judecății. De asemenea, se susține că legiuitorul utilizează două noțiuni, noțiunea de „calitate“ și pe aceea de „funcție“. Diferența dintre aceste noțiuni este că funcția se referă la o activitate prestată în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu, dar și la un grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. Pe de altă parte, noțiunea de „calitate“ vizează o poziție, situație, un titlu care conferă un drept. Cele două noțiuni nu sunt sinonime și nu se pot substitui, astfel că este necesar să fie clar definite atât ele, cât și scopul pentru care au fost reglementate. ...
3. Autorul mai arată că, pentru a nu se interpreta în mod arbitrar de către instanțe și pentru ca destinatarii legii să poată înțelege ce anume presupune funcția de administrator, este necesar să existe o reglementare unitară a textelor de lege și o claritate și previzibilitate a acestora. Totodată, face referire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, arătând că textele de lege criticate sunt redactate fără a se respecta cerințele art. 8 alin.

(4)din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ceea ce duce la încălcarea art. 1 alin.

(3)și

(5)din Constituție. O atare conduită pune serioase semne de întrebare cu privire la securitatea raporturilor juridice, întrucât echivalează cu posibilitatea autorităților publice de a ocoli cadrul legal oricând și în orice condiții. De altfel, principiul supremației Constituției și principiul legalității sunt de esența cerințelor statului de drept în sensul sintagmei cuprinse în art. 16 alin.

(2), potrivit căreia „Nimeni nu este mai presus de lege“. ...

1. Autorul face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit că principiul securității raporturilor juridice decurge implicit din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și constituie unul dintre principiile statului de drept. În acest sens invocă hotărârile din 6 decembrie 2007, 2 iulie 2009, 2 noiembrie 2010, 20 octombrie 2011 și din 16 iulie 2013, pronunțate în cauzele Beian împotriva României (paragraful 39), Iordan Iordanov și alții împotriva Bulgariei (paragraful 47), Ștefănică și alții împotriva României (paragraful 31), Nejdet Sahin și Perihan Sahin împotriva Turciei (paragraful 56) și Remuszko împotriva Poloniei (paragraful 92). De asemenea, când statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență, pentru a evita, pe cât este posibil, insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții (a se vedea în acest sens Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). ...
2. Totodată, se arată că prin dispozițiile Legii nr. 24/2000 legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care ține cont de principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare. Așa fiind, arată autorul excepției, nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii. ...
3. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. ...
4. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. ...

1. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curții Constituționale nr. 81 din 27 februarie 2013, nr. 345 din 7 mai 2015 și nr. 869 din 10 decembrie
2. ...
3. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul constituționalității textelor de lege criticate, arătând că incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice, constituind un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice. De asemenea, incompatibilitatea funcției de deputat sau senator cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate și înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități. ...
4. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
5. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 16. – Art. 16 alin.

(2)lit. a): „Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.“ ... – Art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003: „

(1)Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

1. a)funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.“ ... ... 17. Curtea observă că prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției au fost modificate atât prima teză a art. 82, cât și litera
2. a)din acest articol, care nu mai păstrează soluția legislativă inițială. Prin urmare, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. ...

1. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi din Constituție. ...
2. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate stabilesc în mod clar, precis și previzibil incompatibilități specifice calității de deputat sau senator, dând expresie voinței legiuitorului, al cărui scop este acela de a asigura exercitarea funcției de demnitate publică în condiții de integritate și transparență decizională. Textele de lege criticate sunt adecvate scopului urmărit, deoarece excluderea de la practicarea unei activități comerciale în calitate de administrator al unei societăți constituie un mijloc apt să impună transparență și obiectivitate crescute cu privire la exercitarea funcției de senator. În ceea ce privește caracterul necesar al măsurii, Curtea observă că acesta este justificat, deoarece funcția de senator presupune apartenența la autoritatea legiuitoare care adoptă actele normative aplicabile societăților (a se vedea, ad similis, cele reținute prin Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 32). ...
3. Prin urmare, Curtea constată că instituirea prin textele de lege criticate a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și a condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de administrator la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 să nu constituie un factor generator de corupție, în cazul persoanelor care au calitatea de deputat sau senator (a se vedea, ad similis, cele reținute prin Decizia nr. 345 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 7 august 2015, paragraful 21). ...
4. În jurisprudența sa, Curtea a observat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității și de protejare a interesului social (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, paragraful 21, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, paragraful 27, și Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 33). ...
5. Referitor la critica privind încălcarea principiului securității juridice, cu referire la cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, se observă că instanța de contencios constituțional a făcut trimitere la art. 14 alin.

(1)din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ“, și a recomandat „reglementarea unitară a incompatibilităților și conflictelor de interese, în scopul realizării unei sistematizări a materiei, cu consecința creșterii accesibilității și predictibilității legii, de natură să determine eliminarea interpretărilor divergente“. Această recomandare nu se poate converti însă într-un motiv de constatare a neconstituționalității a două texte de lege, unul cuprins într-o reglementare cu caracter general - Legea nr. 161/2003 și altul într-o lege ce reglementează incompatibilități specifice - Legea nr. 96/2006, ce au un conținut similar. ...

1. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. ...
2. Curtea reține că aspectele invocate de autorul excepției, respectiv faptul că „legiuitorul lasă loc de interpretare în ceea ce privește exercitarea efectivă a funcției de administrator, judecătorul având posibilitatea să analizeze conținutul lor în mod abuziv, fără a face o analiză a fiecărui caz în parte“, se constituie în critici referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, care excedează competenței Curții Constituționale. ...
3. Cu privire la art. 21 alin.

(3)privind dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare din Constituție, Curtea constată că autorul nu a arătat în ce constă încălcarea acestora; prin urmare, critica nu poate fi analizată prin raportare la aceste prevederi. ... 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Marcel Bujor în Dosarul nr. 2.693/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 16 alin.

(2)lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și ale art. 82 alin.

(1)lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----