DECIZIE nr. 8 din 9 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 15 aprilie 1999 Lucian Mihai - preşedinte Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, în condiţiile prevăzute la art. 113 din Constituţie, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Broadhurst Investments Limited", cu sediul în Nicosia - Cipru, în Dosarul nr. 2.781/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială. La apelul nominal este prezenta Societatea Comercială "Broadhurst Investments Limited", reprezentată prin avocaţii Danil Matei şi Marcel Gheorghe, lipsind Societatea Comercială "Delfincom" - S.A., pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Întrucât nu sunt cereri prealabile, se da cuvântul în fond părţii prezente. Din partea Societăţii Comerciale "Broadhurst Investments Limited", avocatul Danil Matei solicita admiterea excepţiei, cu motivarea ca dispoziţiile art. 24 şi 27 din Legea nr. 44/1998 - potrivit cărora vânzarea de active aparţinând societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar se poate face numai cu acordul sau cu avizul Fondului Proprietăţii de Stat - sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 4 alin.
(2), art. 16 alin.
(1)şi
(2), art. 41 alin.
(2)teza întâi, art. 134 alin.
(1)şi alin.
(2)lit. a) şi art. 135 alin.
(1)şi
(6)din legea fundamentală. Se mai susţine ca societăţile comerciale, potrivit Legii nr. 31/1990, au în proprietate bunuri mobiliare şi imobiliare, aflate în patrimoniul lor, ceea ce le conferă toate atributele dreptului de proprietate. Acest drept de proprietate, garantat de Constituţie potrivit art. 41 alin.
(1), este încălcat prin dispoziţiile atacate, conform cărora Fondul Proprietăţii de Stat îşi da avizul sau acordul de vânzare asupra activelor societăţii comerciale. Astfel i se creează statului, în calitate de acţionar, drepturi mult mai mari faţă de ceilalţi acţionari, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin.
(2), cat şi prevederilor art. 135 alin.
(1)şi
(6)din legea fundamentală. Curtea Constituţională, se arata în continuare, a statuat prin deciziile nr. 18/1997 şi nr. 73/1997 ca societatea comercială are drept de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul sau, iar statul este un simplu acţionar care deţine o parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, inclusiv în situaţia în care statul deţine majoritatea capitalului social. Se mai susţine, de asemenea, ca statul şi-a câştigat poziţia de acţionar majoritar printr-un plasament inegal, fapt care afectează procesul de privatizare, care nu se poate realiza în aceste condiţii decât parţial. Astfel, datorită acestei poziţii privilegiate, se infrang dispoziţiile art. 134 şi 135 din Constituţie. În concluzie, cere admiterea excepţiei şi declararea ca neconstituţionale a celor două texte de lege atacate. Cel de al doilea reprezentant al societăţii susţine ca dispoziţiile art. 24 şi 27 din Legea nr. 44/1998 sunt neconstituţionale, deoarece pe baza lor se încalcă voinţa acţionarilor de a participa la procesul de privatizare, demobilizand investitorii care nu mai au garanţia plasamentelor efectuate. Cu privire la poziţia statului în cadrul societăţilor comerciale, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 18/1997 şi nr. 34/1998. În fine apreciază ca acordul sau avizul Fondului Proprietăţii de Stat cu privire la vânzarea activelor societăţilor comerciale duce la controlul comerţului, contravenind astfel art. 134 alin.
(2)lit. b) din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public precizează în cuvântul sau ca achieseaza la concluziile din raportul judecătorului raportor, arătând ca cele doua texte de lege nu infrang dispoziţiile art. 41 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, deoarece, potrivit art. 8 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, Fondul Proprietăţii de Stat exercita în numele statului sau al administraţiei publice locale toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale enumerate la art. 2 din ordonanţa. În concluzie solicita respingerea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială, prin Încheierea din 28 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, condiţionand vânzarea de active ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, respectiv încheierea de contracte de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare doar cu acordul prealabil al Fondului Proprietăţii de Stat, încalcă mai multe norme constituţionale, şi anume: - prevederile art. 4 alin.
(2), care consacra principiul egalităţii între cetăţeni, întrucât textele de lege atacate instituie discriminare între acţionari, respectiv între stat sau o autoritate a administraţiei publice locale şi ceilalţi acţionari privati; - prevederile art. 16 alin.
(1)şi
(2), care consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice; - prevederile art. 41 alin.
(1)şi
(2), referitoare la ocrotirea deopotrivă a proprietăţii private, indiferent de titular, textele atacate instituind o procedură specială de exercitare a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor societăţii comerciale; - prevederile art. 134 alin.
(1)şi
(2)lit. a), care consacra caracterul de piaţa al economiei naţionale şi obliga statul să asigure libertatea comerţului; - prevederile art. 135 alin.
(1)şi
(6), care obliga statul sa ocroteasca proprietatea şi consacra inviolabilitatea proprietăţii private. Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială, contrar dispoziţiilor art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia nici ca urmare a solicitării exprese a Curţii Constituţionale, precizând doar ca, excepţia ridicată fiind motivată în fapt şi în drept de către autorul ei, instanţa avea obligaţia sa suspende judecarea cauzei şi sa sesizeze Curtea Constituţională. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Textele de lege contestate nu au nici o legătură cu prevederile art. 4 alin.
(2)sau cu cele ale art. 16 din Constituţie, acestea referindu-se la egalitatea cetăţenilor patriei comune, respectiv la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Potrivit aceluiaşi punct de vedere, dispoziţiile art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt constituţionale şi în raport cu prevederile art. 41 alin.
(1)şi
(2), ale art. 134 alin.
(1)şi
(2)lit. a) şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(6)din Constituţie, deoarece statul sau autoritatea administraţiei publice locale, ca acţionari majoritari ai societăţii comerciale, sunt reprezentaţi în procesul de privatizare de către Fondul Proprietăţii de Stat, fapt ce justifica obligativitatea acordului acestuia la vânzarea de active şi la încheierea contractelor de leasing cu clauza irevocabilă de vânzare. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este legal sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate şi este competenţa sa o soluţioneze conform prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Textele din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, atacate prin excepţia de neconstituţionalitate, sunt următoarele: "Art. 24. -
(1)Societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar pot vinde active din patrimoniul lor persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la iniţiativa consiliului lor de administraţie şi cu acordul Fondului Proprietăţii de Stat ori din iniţiativa Fondului Proprietăţii de Stat, cu mandatarea reprezentantului sau în adunarea generală a acţionarilor. Vânzarea se poate face numai în cazul în care nu este afectată privatizarea unei societăţi comerciale sau privatizarea unui activ în integralitatea sa.
(2)Vânzarea activelor prevăzute la alin.
(1)se efectuează pe bază de licitaţie cu strigare sau în plic, cu adjudecare la preţul de piaţa, în baza raportului dintre cerere şi oferta. ...
(3)Procedura prevăzută la alin.
(1)şi
(2)se aplică şi în cazul perfectarii unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, având ca obiect utilizarea activelor aparţinând societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, dacă în contractul de leasing imobiliar nu s-a prevăzut altfel." ... "Art. 27. -
(1)Societăţile comerciale prevăzute în prezenta secţiune, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii, în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizează. În acest caz, din preţul de vânzare se scade valoarea investiţiilor, pe bază de raport de evaluare acceptat de părţi.
(2)Vânzarea se desfăşoară cu avizul Fondului Proprietăţii de Stat." ... Examinând cauza, Curtea constata ca textele de lege citate reglementează un segment din procesul de privatizare, component esenţial al reformei economice şi inevitabil în crearea unei adevărate economii de piaţa, respectiv vânzarea de active de orice natura - în primul caz - şi vânzarea de active imobiliare date în locatie de gestiune sau închiriate ori încheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare asupra unor asemenea active - în cel de al doilea caz. Ambele texte sunt aplicabile societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Potrivit acestor dispoziţii vânzarea activelor ori încheierea contractelor de leasing se poate face doar cu acordul, respectiv cu avizul Fondului Proprietăţii de Stat. Textele de lege atacate nu contravin nici uneia dintre normele constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel art. 4 din Constituţie consacra principiul general potrivit căruia statul are ca fundament unitatea poporului şi arata criteriile care justifica considerarea ca discriminatoare a unei măsuri: rasa, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială. Acest principiu nu este aplicabil relaţiilor dintre instituţiile statului şi societăţile comerciale şi nici relaţiilor dintre actionarii societăţilor comerciale, persoane juridice şi persoane fizice. Art. 16 alin.
(1)din Constituţie consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Nici acest text constituţional nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre actionarii unei societăţi comerciale. Curtea Constituţională a statuat în mod constant în practica sa ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. În acest sens sunt deciziile sale: nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, şi nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996. Art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu contravin nici art. 41 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate şi consacra principiul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular. Patrimoniul societăţilor comerciale este constituit din bunuri şi valori proprietate privată. Titularii acestei proprietăţi sunt societăţile comerciale. Pe de altă parte, actionarii îşi exercită drepturile în legătură cu patrimoniul societăţii comerciale prin hotărâri adoptate în adunările generale, ordinare sau extraordinare, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi de statutul societăţii comerciale. Fiecare acţionar are dreptul sa participe la adunările generale, să îşi exprime părerea şi votul în legătură cu orice problema în care adunarea generală urmează sa adopte o hotărâre. În aceasta privinta Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu face nici o discriminare. Este corect şi conform principiilor constituţionale ca valoarea votului fiecărui acţionar să fie direct proporţională cu numărul acţiunilor deţinute. Statul sau autoritatea administraţiei publice locale nu poate participa nemijlocit la adunările generale ale acţionarilor şi la adoptarea hotărârilor acestora. De aceea drepturile lor de acţionar sunt exercitate prin reprezentare, potrivit prevederilor art. 5 alin.
(1)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, de către Fondul Proprietăţii de Stat, instituţie de interes public. Fondul Proprietăţii de Stat desemnează, la rândul sau, reprezentanţi, persoane fizice, care iau parte la dezbaterile şi la adoptarea hotărârilor adunării generale. Hotărârile societăţilor comerciale fiind luate de adunările generale, este necesar ca şi Fondul Proprietăţii de Stat să îşi mandateze reprezentanţii în acele adunări generale. Acordul prealabil sau avizul cerut de textele de lege atacate reprezintă tocmai un asemenea mandat. Aceste prerogative ale Fondului Proprietăţii de Stat izvorăsc din dispoziţiile art. 8 alin.
(1)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, potrivit cărora "Fondul Proprietăţii de Stat exercita în numele statului sau al autorităţii administraţiei publice locale toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale enumerate la art. 2". Modul de administrare a patrimoniului societăţilor comerciale şi înstrăinarea acestuia în condiţiile descrise mai sus constituie cerinţe ale economiei de piaţa. Promovarea prin hotărârile adunărilor generale a voinţei acţionarilor majoritari nu aduce nici o ingradire libertăţii comerţului. Prin urmare nu se poate susţine nici ca s-ar infrange prevederile art. 134 din Constituţie. Şi, în sfârşit, dispoziţiile art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu contravin nici prevederilor art. 135 alin.
(1)şi
(6)din Constituţie, în ceea ce priveşte ocrotirea proprietăţii, precum şi inviolabilitatea proprietăţii private, deoarece este firesc ca statul sa stabilească prin acte normative situaţia părţii sale din patrimoniu şi sa dea mandat în acest sens instituţiei care îl reprezintă, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale, fără ca prin acestea să se aducă atingere dreptului de proprietate al altor persoane. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, ridicată de Societatea Comercială "Broadhurst Investments Limited" în Dosarul nr. 2.781/1998 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 1999. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu -------------