DECIZIE Nr. 25 din 21 martie 1995

DECIZIE Nr. 25 din 21 martie 1995 împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4 din 12 ianuarie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995 Vasile Gionea - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Antonie Iorgovan - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea recursului declarat de Cosma Nicolae şi Cosma Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4 din 12 ianuarie 1995. La apelul nominal părţile au fost lipsa. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea recursului, aratind ca decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale şi legale privind competenţa Curţii Constituţionale şi, totodată, ca decizia atacată este în concordanta cu practica Curţii. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia nr. 4 din 12 ianuarie 1995, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cosma Nicolae şi Cosma Maria în Dosarul nr. 9.203/1993 al Judecătoriei Braşov, constatind ca dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 sunt constituţionale. Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut ca, anterior, prin Decizia nr. 40/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 noiembrie 1993, s-a considerat ca Legea nr. 5/1973 este în vigoare. Normarea spaţiului locativ a fost păstrată "pentru ca în domeniul locuinţelor, realitatile juridice se menţin şi, ca atare, fondul de locuinţe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care să răspundă unor exigente economice, sociale şi umane". S-a reţinut, totodată, ca lege fundamentală nu desfiinţează regulile clasice privind încheierea, executarea şi încetarea contractelor de închiriere. În consecinţa, s-a constatat ca dispoziţiile art. 3 şi ale art. 6 din Legea nr. 5/1973 concorda cu litera şi spiritul Constituţiei. Împotriva acestei decizii, Cosma Nicolae şi Cosma Maria au declarat recurs susţinând, în esenta, următoarele: - art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 5/1973 contravin prevederilor art. 41 şi 43 din Constituţie, întrucît Societatea Comercială "Fabrica de Zahăr Bod - S.A.", reclamanta în cauza şi proprietara locuinţei în discuţie, ca societate comercială este subiect de drept privat; - aceleaşi texte de lege restrâng dreptul de proprietate, impiedicind proprietarul sa menţină locuinta peste 10 mp; - articolele invocate din Legea nr. 5/1973 reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, contrară prevederilor art. 49 din Constituţie, şi nu au semnificatia unor măsuri de apărare a sănătăţii publice a celor ce n-au locuinta, proporţionalizarea spaţiului locativ neputindu-se retine în condiţiile în care exista suficiente spaţii disponibile, care sunt de închiriat; - aceleaşi articole sunt contrare şi art. 43 din Constituţie, care obliga statul să asigure cetăţenilor un trai decent, ceea ce nu înseamnă împărţirea în mod egal a avutiei naţionale între cetăţeni; - reglementările din art. 3 şi din art. 6 ale Legii nr. 5/1973, care erau în concordanta cu Constituţia din 1965, nu mai pot fi invocate sub imperiul noii Constituţii, care porneşte de la principiile economiei de piaţa, astfel ca legea nu mai poate fi opusă voinţei părţilor din contract. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate. Constituţia garantează, în art. 41 alin.

(1), dreptul de proprietate, iar art. 135 alineatul ultim prevede că proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă. Garanţia constituţională a proprietăţii nu înseamnă, însă, ca exerciţiul acestui drept poate fi discretionar. Tocmai de aceea art. 41 din legea fundamentală prevede că atât conţinutul, cît şi limitele dreptului de proprietate sunt determinate prin lege. În materia imobilelor de locuit, Legea nr. 5/1973 stabileşte anumite limite pentru exerciţiul dreptului de proprietate, ceea ce corespunde principiului general al art. 1 alin.

(3)din Constituţie, potrivit căruia România este un stat de drept, democratic şi social. Astfel cum în mod judicios a reţinut hotărârea atacată, fondul de locuinţe trebuie administrat, în continuare, potrivit unor criterii legale care să corespundă exigenţelor economice, sociale şi umane actuale. De aceea, chiriaşii care nu au devenit proprietari prin cumpărarea locuinţelor, precum şi proprietarii sunt ţinuţi să respecte prevederile legale în vigoare privind raporturile dintre proprietari şi chiriaşi, inclusiv în ce priveşte normarea spaţiului locativ. Curtea constata ca stabilirea unei norme locative nu aduce atingere existenţei atributelor dreptului de proprietate: - folosinţă, culegerea fructelor şi dispoziţia - contrar celor susţinute în motivele de recurs. Articolul 49 din Constituţie stabileşte ca exerciţiul unor drepturi poate fi restrîns numai prin lege şi numai atunci când aceasta se impune, printre altele, pentru a ocroti drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cu condiţia ca restrîngerea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi sa nu aducă atingere existenţei dreptului însuşi. Normarea spaţiului locativ, fiind dispusă prin lege, în scopul ocrotirii persoanelor care nu dispun de locuinţe, fără a aduce atingere dreptului de proprietate, este conformă acestor dispoziţii constituţionale. Nici invocarea art. 43 din Constituţie, care se referă la asigurarea unui nivel de trai decent, nu este concludenta. Desigur, posibilitatea de a deţine un spaţiu locativ îndestulător, nenormat, este un deziderat, care însă, în condiţiile actuale ale perioadei de tranzitie, nu corespunde realităţii sociale, normarea fiind de natura să asigure un nivel de trai decent persoanelor care nu dispun încă de locuinţe. Faţa de cele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Cosma Nicolae şi Cosma Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 4 din 12 ianuarie

Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 21 martie
Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Florentina Geangu

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.