DECIZIA nr. 182 din 21 martie 2017

(1)și ale art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 11 iulie 2017 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin.

(1)și art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Coțofană în Dosarul nr. 2.665/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 579 D/

1. ...
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. ...
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziilor nr. 540 din 12 iulie 2016 și nr. 432 din 21 iunie
4. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea nr. 94 din 22 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.665/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin.

(1)și art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Coțofană într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recurs în casație. ... 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, prin faptul că nu permit promovarea căii extraordinare de atac a recursului în casație împotriva deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se arată că textul criticat contravine, totodată, principiului egalității în drepturi, întrucât creează discriminare între inculpații al căror apel este soluționat de către curțile de apel și cei al căror apel este soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, asigurându-le doar celor dintâi dreptul de a formula calea extraordinară de atac analizată. Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin prevederile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 24 alin.

(2)din Legea fundamentală. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, se susține că acestea încalcă accesul la justiție și dreptul la apărare, prin faptul că nu permit părții interesate, care are studiile juridice necesare, să promoveze calea extraordinară de atac anterior menționată fără a fi asistată de un avocat, de esența acestor drepturi fundamentale fiind opțiunea persoanei interesate în sensul angajării unui apărător. Se arată, de asemenea, că textul criticat creează discriminare între părțile procesului penal pe criteriul averii, întrucât angajarea unui apărător, în situația procesuală reglementată prin dispozițiile art. 436 alin.

(1)din Codul de procedură penală, este condiționată de existența în patrimoniul recurentului a sumelor de bani necesare. ... 6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în privința criticilor având ca obiect dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală, și întemeiată cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală. Referitor la dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală, se susține că recursul în casație reprezintă o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor definitive pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, pentru cazuri de casare strict și limitativ prevăzute de lege. Se arată că, prin urmare, pe calea recursului în casație se urmărește verificarea legalității hotărârilor penale definitive pronunțate de către curtea de apel, cu respectarea principiului legalității, prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, în scopul asigurării unui just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și cel al securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație, reglementarea unei astfel de restrângeri nefiind incompatibilă cu standardele asigurării accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Se arată, totodată, că soluționarea recursului în casație este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspect ce justifică excluderea din sfera hotărârilor ce pot fi supuse acestei căi de atac a deciziilor pronunțate de instanța supremă. Se susține că textul criticat nu este de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 16. Referitor la criticile formulate cu privire la art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt întemeiate, în prezenta cauză fiind aplicabile, mutatis mutandis, atât considerentele, cât și soluția din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014. ... 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... 8. Guvernul opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală, se arată că, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii, legiuitorul având competența de a stabili atât hotărârile judecătorești care sunt supuse căilor de atac, cât și motivele pentru care pot fi exercitate acestea. Se face trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 500 din 15 mai

1. Se mai arată că, potrivit aceleiași jurisprudențe, dispozițiile Legii fundamentale nu obligă la asigurarea tuturor căilor de atac, în toate categoriile de cauze, făcându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 967 din 20 noiembrie
2. În ceea ce privește dispozițiile art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, se arată că acestea constituie un alt caz în care asistența juridică este obligatorie, similar celor prevăzute la art. 90 din Codul de procedură penală, care atrage aplicarea prevederilor art. 91 alin.

(1)din Codul de procedură penală, în situația în care inculpatul nu își alege un avocat. Se susține că această exigență legală nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. ... 9. Avocatul Poporului opinează că dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală sunt constituționale, iar cele ale art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Referitor la prevederile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală, se arată că acestea se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situația juridică reglementată de textul criticat, nefiind contrare dispozițiilor art. 16 alin.

(1)și alin.

(2)din Constituție. Se susține, de asemenea, că accesul liber la justiție nu presupune asigurarea tuturor căilor de atac în toate categoriile de cauze, motiv pentru care dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 21 alin.

(1)-

(3)din Legea fundamentală. Se susține că, de altfel, acceptarea criticii de neconstituționalitate referitoare la imposibilitatea atacării cu recurs în casație a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional în legiuitor pozitiv în vederea completării textului criticat, potrivit susținerilor autorului excepției. ... 10. Cu privire la dispozițiile art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât, din perspectiva dreptului de a formula recurs în casație, reglementează un regim juridic diferit pentru persoane aflate în situații analoage și comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Se susține, totodată, că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiție, prin impunerea în sarcina justițiabilului a unor sarcini financiare suplimentare, generate de costurile angajării unui apărător, aspect ce face ca accesul liber la justiție să nu mai fie unul efectiv. Se face trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 9 octombrie 1979 și 4 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Airey împotriva Irlandei și Anghel împotriva României. Mai mult, se susține că obligația formulării cererii de recurs în casație de către un avocat care are dreptul de a pune concluzii la Înalta Curte de Casație și Justiție echivalează cu transformarea dreptului fundamental prevăzut la art. 21 din Constituție într-o condiție de admisibilitate a căii de atac anterior menționate, de natură a afecta substanța acestui drept. ... 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, ... 13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 434 alin.

(1)și art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins: – Art. 434 alin.

(1): „Pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.“; ... – Art. 436 alin.

(2): „Inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casație numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.“ ... ... 14. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 434 alin.

(1)din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, având, în prezent, următorul cuprins: „Pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.“ ... 15. Având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din data de 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 434 alin.

(1)și art. 436 alin.

(2)din Codul de procedură penală, în forma în vigoare la data sesizării instanței de contencios constituțional. ... 16. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin.

(1)și

(2)cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin.

(1)-

(3)referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 alin.

(2)referitoare la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. ... 17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 434 alin.

(1)teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, este neconstituțională. ... 18. De asemenea, prin Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 436 alin.

(2), cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituționale. ... 19. Potrivit prevederilor art. 29 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 22 martie 2016, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea deciziilor nr. 540 din 12 iulie 2016 și nr. 432 din 21 iunie 2016, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin.

(1)cu privire la soluția legislativă care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, și art. 436 alin.

(2)cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014). ... 20. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin.

(1)și

(4)din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Deciziile Curții Constituționale nr. 432 din 21 iunie 2016 și nr. 540 din 12 iulie 2016, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, potrivit art. 29 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în temeiul deciziei anterior menționate prin care s-a admis excepția, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, cu respectarea dispozițiilor art. 453 alin.

(1)lit.

1. f)din Codul de procedură penală și a Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016. ... 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
2. d)și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin.

(1)cu privire la soluția legislativă care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, și art. 436 alin.

(2)cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Coțofană în Dosarul nr. 2.665/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----