DECIZIE nr. 78 din 27 ianuarie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 22 februarie 2011 Ion Predescu - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. La dosar, partea Maria Vinca a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, arătând totodată că nu a fost citată. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate. Curtea, având în vedere că partea a fost citată la adresa menţionată în citativul instanţei de drept comun şi ţinând seama de împrejurarea că de la data pronunţării încheierii de sesizare, respectiv 23 iunie 2010, şi până în prezent s-a scurs un interval suficient în vederea pregătirii apărării, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii formulate. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3/110/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Achira Husin în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin.
(1)referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin.
(3)referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece în situaţia reglementată de textele contestate se va pronunţa, de către o jurisdicţie superioară, o hotărâre care devine definitivă şi executorie, privându-l pe inculpat de o judecată a unei instanţe superioare care, la rândul său, să cenzureze hotărârea instanţei inferioare. Arată că, după rejudecare de către instanţa de recurs, este posibil să se pronunţe o hotărâre nelegală şi netemeinică, care însă nu mai poate fi cenzurată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)cu denumirea marginală Soluţiile din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii: [...] 2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi: [...]
- d)dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3." ... Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin.
(1)referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin.
(3)referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 839 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)din Codul de procedură penală, constatând că "dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin textele contestate s-a avut în vedere dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială. Astfel, inculpatul are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal să expună toate apărările sale, poate propune instanţei administrarea de probe în apărarea sa, dacă acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei. De asemenea, prevederile legale invocate, [...], sunt menite să garanteze dreptul tuturor părţilor de a beneficia de un proces echitabil. [...] Astfel, scopul acestei căi de atac constă tocmai în asigurarea unui control judecătoresc al legalităţii şi al aflării adevărului în judecarea şi soluţionarea cauzelor penale de prima instanţă sau de instanţa de apel, aspect de natură să contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil. În plus, procedura de judecată, care cuprinde pe lângă sistemul probator şi obiectul judecăţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, în legislaţia procedural penală română, recursul este, de regulă, al treilea grad de jurisdicţie, art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând doar obligaţia statelor membre de a institui un minim de două grade de jurisdicţie". Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
- d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.
- d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit.
- d)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Achira Husin în Dosarul nr. 3/110/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----