DECIZIE nr. 210*) din 5 iunie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 19 februarie 1998 Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.214/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată de Puiu Ursu Eleonora-Paula şi ca priveşte atât dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, cat şi pe cele ale art. 31 din Legea nr. 56/1993. În motivarea excepţiei se susţine ca, pe de o parte, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, iar pe de altă parte, ca art. 31 din Legea nr. 56/1993 încalcă prevederile art. 123 alin.
(2)din Constituţie care garantează independenta totală a judecătorilor. Exprimandu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate privind art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată şi ca prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu au nici o incidenţa în cauza. Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, urmează ca, prin decizia de faţa, Curtea Constituţională să se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a constatat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Potrivit art. 125 alin.
(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituţie prevede că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiţioneaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalităţii şi imparţialităţii, înscrise în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care stau la baza activităţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cărui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societăţii, apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, îi conferă acestuia independenta în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992). În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autorităţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni corespunzătoare interesului public, însă nu va putea sa dispună ca acesta sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevăzute în lege. Autoritatea ministrului justiţiei se exercită, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, prin procurorul general, în condiţiile prevăzute la art. 38 din aceeaşi lege. Prin urmare, dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Puiu Ursu Eleonora-Paula în Dosarul nr. 3.214/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 5 iunie
- ----------------- Notă ... *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 717 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 19 februarie
- PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ----------------