DECIZIE nr. 487 din 11 noiembrie 2004

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 64 din 19 ianuarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35^1 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Terezia Roşca, Dorel Roşca şi Gheorghe Ciucă în Dosarul nr. 1.301/C/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se apreciază că din conţinutul reglementărilor Legii nr. 64/1995 nu rezultă nici un element de incompatibilitate cu dispoziţiile art. 44 alin.

(2)din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.301/C/2004, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35^1 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995, excepţie ridicată de Terezia Roşca, Dorel Roşca şi Gheorghe Ciucă cu ocazia judecării recursului formulat de autorii excepţiei împotriva unei sentinţe civile având ca obiect Legea nr. 64/1995. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44 alin.

(2)din Constituţie, deoarece, în baza textului legal, le este încălcat dreptul de proprietate, prin aceea că "face o discriminare mare între diferiţi creditori". Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate nu creează discriminări între creditori, "deoarece garanţiile reale sunt mijloace pe care legea le pune la dispoziţia tuturor creditorilor pentru a-i feri de insolvenţa debitorilor". Totodată, instanţa apreciază că dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate "nu contravin prevederilor art. 44 alin.

(2)din Constituţie, câtă vreme acestea din urmă se coroborează cu prevederile alin.

(1)din art. 44 din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele drepturilor de proprietate sunt stabilite prin lege". Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la conţinutul Legii nr. 64/1995, că "Procedura insolvenţei reprezintă o procedură concursuală de executare silită, caracterizată prin egalitatea de tratament între creditorii chirografari, dar nu între aceştia şi creditorii garanţi, ale căror drepturi de creanţă urmează a fi îndestulate, în principal, din bunurile grevate în favoarea lor". Cu privire la art. 35^1 din lege, Guvernul apreciază că acesta "reprezintă, însă, o abordare echilibrată şi echitabilă în ceea ce priveşte protejarea intereselor creditorilor garantaţi şi, respectiv, ale debitorului". Pe de altă parte, se arată în continuare, "art. 106 din lege infirmă în mod explicit afirmaţiile recurenţilor, statuând expres că acele cheltuieli rezultate în urma valorificării bunurilor grevate de garanţii urmează a fi acoperite din sumele de bani astfel obţinute [art. 106 alin.

(1)pct. 1]. Prin urmare nu creditorii chirografari, ci cei garantaţi suportă concursul acestor cheltuieli privilegiate. Totodată, eventualele sume de bani excedentare valorii obligaţiei garantate urmează a fi predate averii debitorului pentru satisfacerea creditorilor chirografari [art. 106 alin.

(2)teza a doua]". Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că "procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată de bunăvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor (Decizia nr. 73/2004)". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35^1 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Art. 35^1 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 a fost modificat prin Legea nr. 149/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut: - Art. 35^1: "

(1)Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării menţionate la art. 35 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii: A.

1. a)atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect; şi
2. b)obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă vitală pentru reuşita unei reorganizări care, în cazul concret, ar avea şanse efective de realizare; ... B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, datorită: - diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă; - diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior; - lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin.

(2)teza întâi din Constituţie, deoarece, în baza textului legal criticat, creditorii chirografari sunt discriminaţi prin neacoperirea, în urma valorificării bunurilor asupra cărora poartă garanţia, a datoriilor ocazionate de faliment, iar pe de altă parte, executarea silită a acestor bunuri este scoasă de sub controlul judecătorului-sindic şi al altor creditori ai debitoarei falite. Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 44 alin.

(2). În realitate, din motivarea excepţiei rezultă că autorii acesteia fac referire numai la teza întâi a textului. Având în vedere şi referirea la "discriminare" în memoriul depus la instanţă, Curtea reţine că este invocat, în susţinerea excepţiei, şi principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin.

(1)din Constituţie. Cele două texte constituţionale au următorul cuprins: - Art. 16 alin.

(1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."; - Art. 44 alin.

(2)teza întâi: "

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Examinând textul de lege supus controlului de constituţionalitate, comparativ cu dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constată că între acestea nu există elemente de incompatibilitate. Textul de lege criticat acordă, în mod firesc, creditorilor ipotecari sau titulari ai unei alte garanţii reale imobiliare ori ai unui drept de retenţie posibilitatea de a cere judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 35 din lege cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie în situaţiile prevăzute de lege. Posibilitatea conferită de lege creditorilor care se bucură de garanţii reale ori de un drept de retenţie este justificată; ea corespunde atât naturii garanţiilor respective, care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea executării obligaţiei asumate, cât şi, în cazul dreptului de retenţie, legăturii obiective de conexitate între bunul deţinut de creditor şi datoria debitorului. În consecinţă, Curtea constată că invocarea încălcării egalităţii în drepturi a creditorilor chirografari cu cei care beneficiază de garanţii reale ori de un drept de retenţie este lipsită de temei. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că instituirea unui tratament juridic deosebit pentru situaţii diferite nu are semnificaţia încălcării principiului egalităţii şi al nediscriminării, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. De asemenea, Curtea constată că susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin.

(2)teza întâi din Constituţie, privind protecţia egală a dreptului de proprietate, indiferent de titular, este neîntemeiată, întrucât în cauză nu se pune problema unui transfer de proprietate sau de diminuare a proprietăţii creditorilor chirografari, ci de posibilitatea acordată creditorului titular al unei garanţii reale sau al unui drept de retenţie de a cere, în ambele situaţii, judecătorului-sindic ridicarea suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, tocmai în virtutea legăturii obiective dintre creanţele respective şi bunurile asupra cărora poartă garanţia reală sau dreptul de retenţie. Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35^1 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Terezia Roşca, Dorel Roşca şi Gheorghe Ciucă în Dosarul nr. 1.301/C/2004 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -----------