← România

DECIZIE nr. 8 din 12 ianuarie 2010

DECIZIE nr. 8 din 12 ianuarie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 10 februarie 2010 Acsinte Gaspar - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel Ovidiu Roşca în Dosarul nr. 2.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia ridicată este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei invocă o omisiune de reglementare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.948/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel Ovidiu Roşca într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat omite să reglementeze posibilitatea contestării în instanţă a rezultatelor la probele de examen. Mai mult, din moment ce Consiliul Superior al Magistraturii numeşte comisia de examinare şi validează rezultatele concursului, acesta devine propriul său arbitru, ceea ce este contrar liberului acces la justiţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat este constituţional. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
  1. În realitate, se constată faptul că autorul excepţiei, prin critica sa, vizează dispoziţiile art. 49 din lege, şi nu pe cele ale art. 48, din moment ce, în speţă, hotărârea contestată a Consiliului Superior al Magistraturii vizează validarea rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel. Art. 48 se referă la numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel, pe când art. 49 vizează numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora. Prin urmare, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 303/2004, text care reglementează procedura de numire prin concurs în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora, respectiv de validare a rezultatelor concursului. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
  2. Autorul excepţiei se referă la o posibilă lacună de reglementare a textului legal criticat, în sensul că acesta omite să prevadă o cale de atac în faţa instanţelor judecătoreşti împotriva hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii. În aceste condiţii, potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 2. Chestiunile ridicate de autorul excepţiei sunt mai degrabă de interpretare şi aplicare a legii, respectiv a deciziilor Curţii Constituţionale. În soluţionarea problemei ridicate de acesta trebuie să se pornească de la Decizia Curţii Constituţionale nr. 433 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, prin care aceasta a statuat că art. 133 alin.
(7)din Constituţie "are în vedere hotărârile cu caracter jurisdicţional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, însuşirea de a fi "definitive şi irevocabile", iar nu şi alte hotărâri, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al Magistraturii. Asemenea hotărâri sunt cele pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu prevederile art. 37 alin.
(2)din Legea nr. 317/2004, "ca instanţă de judecată, având în competenţă soluţionarea contestaţiilor formulate de magistraţi împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii". Alte hotărâri, cum sunt [...] cele prevăzute de art. 36 alin.
(1)din Legea nr. 317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a procurorilor stagiari, transferul magistraţilor, suspendarea din funcţie a magistraţilor şi alte măsuri privind cariera magistraţilor, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 133 alin.
(7)din Constituţia României, întrucât, nefiind hotărâri cu caracter jurisdicţional, nu pot fi "definitive şi irevocabile". Aceste hotărâri sunt prin natura lor acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc." Ţinând cont de cele de mai sus, precum şi de faptul că deciziile instanţei de contencios constituţional sunt general obligatorii, Curtea reţine că hotărârea de validare a rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor este una cu caracter administrativ, care priveşte cariera magistraţilor, şi nicidecum jurisdicţional. În fine, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin.
(7)din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În aceste condiţii, întrucât se solicită interpretarea textului de lege supus controlului sau chiar şi completarea acestuia, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emanuel Ovidiu Roşca în Dosarul nr. 2.948/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Benke Karoly -------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.