DECIZIE nr. 1.270 din 25 noiembrie 2008 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 212 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 873 din 23 decembrie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.049/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de pârâta Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind obligarea acesteia la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea unor materiale livrate şi a unor lucrări efectuate şi neachitate, conform contractului de subantrepriză încheiat între părţi. În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil şi la apărare, deoarece permit instanţei de judecată ca în mod discreţionar să respingă cererea legală a părţii de a se efectua o contraexpertiză în condiţiile în care între concluziile experţilor numiţi în cauză sunt diferenţe de neconciliat. Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, de vreme ce acestea nu privesc încuviinţarea unei noi probe, ci doar refacerea unei probe deja administrate, necesară, după caz, în scopul stabilirii în concret a situaţiei de fapt existente în litigiul dedus judecăţii. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 212 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: - Art. 212: "Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării." În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate sunt invocate normele constituţionale ale art. 16 alin.
(1)referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 20 alin.
(1), acesta din urmă fiind invocat sub aspectul încălcării art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consacrat dreptului la un proces echitabil. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine următoarele: În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece oferă instanţei de judecată posibilitatea de a exercita în mod abuziv rolul său activ, în sensul că aceasta poate refuza de o manieră discreţionară, discriminatorie, cererea legală a unei părţi de a se efectua o contraexpertiză, ca mijloc legal de apărare, în condiţiile în care sunt diferenţe de neconciliat între concluziile experţilor numiţi în cauză. Curtea constată că aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute ca fiind întemeiate. Dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă nu conţin norme cu caracter discriminatoriu, care să avantajeze o parte sau alta în defavoarea celeilalte, ci prevăd dreptul oricărei părţi din proces de a cere motivat efectuarea contraexpertizei şi de a depune această cerere până la primul termen după depunerea lucrării. Prin urmare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate faţă de prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie. Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, întemeiate pe art. 21, art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se constată că nici acestea nu pot fi primite. Articolul 212 din Codul de procedură civilă reglementează două situaţii distincte: alin. 1 prevede posibilitatea ca instanţa, în exercitarea rolului său activ în administrarea probatoriului, să dispună întregirea expertizei sau o nouă expertiză, atunci când datele rezultate din prima expertiză sunt nelămuritoare pentru aflarea adevărului. Decizia instanţei de a se completa sau repeta expertiza ţine de specificul fiecărei cauze şi de administrarea probelor aflate la dosar, asupra cărora putere suverană de apreciere o are instanţa de judecată, care, potrivit art. 124 alin.
(3)din Constituţie, se caracterizează prin independenţă şi supunere exclusiv faţă de lege. Pe de altă parte, alin. 2 al art. 212 din Codul de procedură civilă prevede dreptul oricărei părţi din proces de a solicita motivat, până la primul termen după depunerea lucrării, efectuarea unei expertize contrarii, cerere asupra căreia va decide instanţa, în funcţie de temeinicia acesteia. Este firesc ca partea să aibă dreptul de a solicita efectuarea unei contraexpertize, dar acest drept să nu fie unul absolut, de jure, ci să fie condiţionat de exercitarea sa într-un anumit termen, iar cererea să fie motivată, deoarece în caz contrar ar fi împiedicată soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cerinţă impusă de art. 21 alin.
(3)din Constituţie, având în vedere că părţile din proces se află pe poziţii contrare şi ar putea exercita cu rea-credinţă dreptul prevăzut de lege. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi -----