DECIZIE Nr. 127*) din 6 decembrie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 7 martie 1996 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, invocată de Societatea Comercială "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Dezbaterile asupra excepţiei au avut loc la data de 29 noiembrie 1995, fiind consemnate în încheierea din şedinţa respectiva, iar Curtea a aminat pronunţarea la 6 decembrie 1995, când a adoptat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a înaintat Curţii Constituţionale, prin Încheierea din 13 martie 1995, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, formulată de Societatea Comercială "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al acestei instanţe. În motivarea excepţiei s-au susţinut următoarele: - art. 218, având următorul text: "Activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale se stabilesc de Guvern în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi", este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor art. 49 din legea fundamentală, text potrivit căruia restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se poate face numai prin lege şi numai în situaţiile prevăzute de mentionatul articol; - prin Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990 s-au stabilit unele activităţi ce nu puteau forma obiectul de activitate al unor societăţi comerciale, fapt care, la vremea lui, nu părea a fi fost ilegal; acum însă, după adoptarea Constituţiei din anul 1991, care prevede la art. 134 ca economia României este economie de piaţa, atât art. 218, cît şi Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990 contravin acestui principiu, incalcindu-se, între altele, libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale etc.; - ca atât art. 218, cît şi Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990 contravin şi prevederilor art. 40 din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora activităţile economice pe care statul înţelege sa şi le rezerve cu titlu de monopol de stat se stabilesc prin lege specială; or, prin Hotărârea Guvernului nr. 538 din 8 octombrie 1993, care completează Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990, a fost adăugată o noua activitate (de pilotaj pe sectorul maritim al Dunării de Jos) care instituie, în fapt, un astfel de monopol; mai mult, în acest fel se restringe un drept (cel de pilotaj) pe cale de hotărâre guvernamentală data la 3 ani de la expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 218 din Legea nr. 31/1990; - în sfârşit, ca art. 218 şi hotărârile guvernamentale date în baza lui trebuie considerate, potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie, ca fiind abrogate, deoarece contravin textelor constituţionale precitate (art. 49 şi art. 134). Exprimindu-şi opinia în temeiul art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, Curtea Suprema de Justiţie considera ca dispoziţiile înscrise în art. 218 din Legea nr. 31/1990 sunt neconstituţionale. Potrivit Legii nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În opinia primită din partea Camerei Deputaţilor se considera ca excepţia este neîntemeiată, având în vedere ca dispoziţiile art. 49 din Constituţie sunt aplicabile numai drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, iar art. 134 din Constituţie suporta o serie de circumstantieri, fiind dificil de luat în considerare conceptul de libertate absolută în condiţiile unui stat de drept. Cît priveşte abrogarea art. 218 din Legea nr. 31/1990 în condiţiile art. 150 alin.
(1)din Constituţie, se apreciază ca acesta poate fi examinat numai în lumina actelor normative existente la data adoptării sale. Senatul, de asemenea, considera excepţia neîntemeiată, aratind ca, atita vreme cît legea deleagă expres Guvernului competenţa de a reglementa măsurile de aplicare a legii, nu se poate pune în discuţie constituţionalitatea hotărârii date de Guvern în baza acestei abilitari. Executivului i s-a dat în competenţa de a stabili domeniile care nu pot face obiectul activităţii societăţilor comerciale tocmai pentru ca acestea sunt în permanenta schimbare, ca modalităţi, importanţa şi efecte. Textul nu are în vedere scoaterea din circuitul civil şi din cel comercial a unor activităţi, ci doar reglementarea, prin norme obligatorii, a unor activităţi de un anumit interes economic, social, de siguranţă, de ordine sau liniste publică, de sănătate, de moralitate publică etc. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, în esenta, ca textul art. 218 din Legea nr. 31/1990 este constituţional, deoarece hotărârile Guvernului date în temeiul unor abilitari legislative urmăresc exclusiv organizarea executării legii conform art. 107 din Constituţie şi, deci, acesta a fost îndreptăţit sa stabilească activităţile economice care nu pot face obiectul societăţilor comerciale. Cît despre prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ele sunt conforme Constituţiei, avîndu-şi temeiul în dispoziţiile art. 134 din titlul IV al acesteia. CURTEA, examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere primite, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 218 din Legea nr. 31/1990, raportate la Constituţie şi la dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca este competenţa să se pronunţe asupra dispoziţiilor legale atacate ca neconstituţionale, în temeiul art. 26 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, deoarece pe baza lor s-au stabilit raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituţiei. În conformitate cu art. 144 lit. c) din legea fundamentală, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea doar a legilor şi ordonanţelor. Prin urmare, unica problema de constituţionalitate cu care Curtea este legal sesizată este cea referitoare la art. 218 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Ea nu este competenţa sa judece constituţionalitatea unor hotărâri guvernamentale. Asadar, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii art. 218 din Legea nr. 31/1990, prin care Guvernul a fost împuternicit sa stabilească, în 10 zile de la intrarea în vigoare a legii, activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale, precum şi cu privire la clarificarea caracterului constituţional al acestei împuterniciri, în condiţiile adoptării Constituţiei României la 8 decembrie 1991. Cît priveşte prima problema, este de remarcat faptul ca, în virtutea art. 80 din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României - o adevarata lege cu caracter preconstitutional -, până la intrarea în vigoare a Constituţiei României, Parlamentul a fost desemnat să-şi desfăşoare activitatea nu numai ca Adunare Constituantă, ci şi ca adunare legislativă, dispunind deci de toate atributele ce-i reveneau în considerarea acestei prerogative. În consecinţa, împuternicirea în discuţie, data Guvernului, nu contravenea nici unei dispoziţii legale care să o interzică. Pe de altă parte, aplicarea dispoziţiilor constituţionale relative la delegarea legislativă, prezente în actuala Constituţie, nu este cu putinta, în cazul de faţa, deoarece, potrivit cunoscutei reguli tempus regit actum, regimul juridic al unor dispoziţii legale se supune normelor existente la data la care aceste dispoziţii au fost adoptate. Faptul ca, în prezent, art. 49 din Constituţie prevede că restrîngerea unor drepturi se poate face numai prin lege, priveşte regimul juridic al actelor juridice ce urmează să se adopte după intrarea în vigoare a actualei Constituţii. Dacă ar fi altfel, ar insemna ca prevederile art. 49 - şi, implicit, orice alta dispoziţie constituţională - să se poată aplica retroactiv, ceea ce, în regimul nostru constituţional, este inadmisibil. Rămâne în discuţie doar eventualitatea considerarii ca abrogate, în virtutea art. 150 alin.
(1)din Constituţie, a celor două hotărâri guvernamentale criticate, dat fiind faptul ca ele ar încalcă principiile economiei de piaţa, enunţate de art. 134 din Constituţie, considerindu-se, în opinia autorului sesizării, ca, de vreme ce art. 218 din Legea nr. 31/1990 pare a fi socotit ca abrogat, negresit şi cele doua hotărâri nu pot avea decît aceeaşi soarta. Or, premisa rationamentului - abrogarea implicita a art. 218 din Legea nr. 31/1990 - nu este intemeiata, în lumina celor arătate mai sus. Într-adevăr, de vreme ce instituţia delegării legislative a fost instituită doar prin Constituţia din anul 1991, împuternicirea Guvernului de către Parlament de a delimita activităţile respective, în anul 1990, nu are cum să între în conflict cu actualele dispoziţii constituţionale, căci aceasta ar insemna retroactivitatea Constituţiei. Cît priveşte însă conţinutul real al împuternicirii, asa cum a fost realizată de Guvern prin Hotărârea nr. 1.323/1990, este de reţinut faptul ca obligaţia statului, în cadrul economiei de piaţa, de a asigura libertatea comerţului, prevăzută de art. 134 alin.
(2)lit. a) din Constituţie, nu trebuie privită ca o expresie a lipsei oricăror circumstantieri, conceptul de libertate absolută nefiind propriu unui regim juridic adecvat statului de drept. De aceea, dispoziţiile art. 134 alin.
(2)lit. a) din Constituţie, precitate, trebuie concepute ca aflate în consonanta şi cu dispoziţiile art. 134 alin.
(2)lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi cu alte obligaţii ce revin statului, legate de ocrotirea sănătăţii cetăţenilor (art. 33), apărarea tarii şi organizarea de activităţi cu caracter militar (art. 117), respectarea Constituţiei şi a legilor tarii (art. 51), secretul convorbirilor telefonice (art. 28) etc. În acest sens, interzicerea unor activităţi ce aduc direct atingere acestor valori, deopotrivă sociale şi juridice, nu ar putea fi considerată, neapărat, ca afectind fundamental şi nejustificat principiile economiei de piaţa şi ale libertăţii comerţului. În acest sens, sunt de semnalat ca făcând obiectul acestor limitări, cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990, activităţile care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni sau sunt contrare altor dispoziţii legale cu caracter imperativ, cele de fabricare şi de comercializare de droguri în alt scop decît ca medicament, ori vrajitoria, ghicitul sau, mai important, activităţile de imprimare a hartilor cu caracter militar, fabricarea sau comercializarea de aparatura pentru interceptarea de convorbiri telefonice, fără avizul Ministerului de Interne sau cu încălcarea acestui aviz, precum şi alte activităţi relativ asemănătoare, în care obligaţiile statului în legătură cu exerciţiul funcţiilor sale nu pot fi ignorate. Cît despre împrejurarea ca Hotărârea Guvernului nr. 1.323/1990 nu ar fi fost data în termenul de 10 zile prevăzut de lege sau cu privire la posibilitatea pentru Guvern de a proceda la completarea ei, după 3 ani de la data stabilită prin Legea nr. 31/1990, Curtea constata ca acestea nu sunt probleme de resortul contenciosului constituţional, ele urmînd a fi examinate de instanţa de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. În acelaşi sens, şi susţinerile potrivit cărora ar exista discrepanţe între hotărârile guvernamentale în discuţie şi prevederile art. 40 din Legea nr. 15/1990, controlul constituţionalităţii legilor nefuncţionând, prin definiţie, decît prin raportare la prevederile Constituţiei, nu şi în funcţie de dispoziţiile altor acte normative. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 din Legea nr. 31/1990, invocată de Societatea Comercială "Expres Pilot Co. Ltd" - S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 545/1994 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 6 decembrie 1995. PREŞEDINTE, dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ---------------