DECIZIE nr. 288*) din 1 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constat următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 1.051/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Soneriu Irina Mihaela. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile acestor texte de lege contravin următoarelor dispoziţii ale Constituţiei: - art. 21, întrucât se tinde la îngrădirea drepturilor cetăţeneşti de a se adresa liber justiţiei, ceea ce echivaleaza cu nesocotirea unui drept garantat de Constituţie; - art. 150 alin.

(1)din Constituţie, întrucât prin recursul în anulare se urmăreşte a se da efecte juridice unei norme care, în esenta, contravine legii fundamentale; - art. 20 din Constituţie, coroborat cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în anul 1948, sub aspectul instituirii prin art. 330 din Codul de procedură civilă a instituţiei recursului în anulare. De asemenea, se susţine ca norma prevăzută de art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu este constituţională, deoarece "nu reglementează condiţiile şi termenul de exercitare a acestei cai extraordinare de atac". Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând prevederile acestui text sunt constituţionale. Textele criticate nu contravin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece exercitarea unei cai de atac, în speta recursul în anulare, exclusiv de procurorul general, este în concordanta cu dispoziţiile art. 130 din Constituţie, potrivit cărora Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Art. 330 şi 330^1 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 150 alin.

(1)din Constituţie, deoarece acest text al Constituţiei se referă la legile şi celelalte acte normative anterioare intrării în vigoare a Constituţiei; or, dispoziţiile criticate au fost adoptate ulterior prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993. Dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă nu încalcă Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în anul 1948 şi nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, unele texte nu au nici o incidenţa cu problema de constituţionalitate pusă în discuţie (art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului), iar pe de altă parte, celelalte texte ce se pretinde a fi fost incalcate nu pun în discuţie necesitatea garantarii, pentru toate părţile din proces, a dreptului de a exercita toate căile extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Dimpotriva, art. 128 din Constituţie stabileşte ca exercitarea căilor de atac se face în condiţiile legii. Prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, nu contrazic dispoziţiile constituţionale, întrucât reglementează termenul de exercitare a acestei cai de atac, de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod, iar condiţiile de exercitare sunt cele prevăzute de art. 330, art. 330^3 şi de art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi al art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA, În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Soneriu Irina Mihaela, în Dosarul nr. 1.051/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 1 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------------