DECIZIE nr. 7 din 8 ianuarie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 18 februarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 1.362/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală. La apelul nominal este prezentă autoarea excepţiei, prin consilier juridic Ion Ştefan, lipsind partea Simona Florentina Borcănea, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că partea Simona Florentina Borcănea a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. Reprezentantul autoarei excepţiei, având cuvântul pe fond, pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că termenul în care instanţa este obligată să rezolve plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, prevăzut de textul de lege criticat, este prea scurt şi nu permite pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.362/2004, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanţa în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat creează discriminări între "făptuitorii" care sunt trimişi în judecată prin rechizitoriu şi "făptuitorii" care ajung în faţa instanţei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Astfel, se arată că termenul de 20 de zile în care instanţa este obligată să rezolve plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu permite acesteia să pronunţe o hotărâre la fel de temeinică şi de fundamentată ca în situaţia trimiterii în judecată prin rechizitoriu, nefiind posibilă examinarea într-un termen atât de scurt a tuturor probelor, "atât incriminatoare, cât şi cele în apărare", aşa încât "unii făptuitori vinovaţi primesc o sentinţă cu soluţia de scoatere de sub urmărire penală, iar alţii vinovaţi pot fi condamnaţi pe nedrept". Tribunalul Constanţa - Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este întemeiată. Se arată că termenul instituit prin textul de lege criticat, pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, este prea scurt şi nu dă posibilitatea părţilor să îşi exercite toate drepturile procesuale în aceleaşi condiţii cu părţile din celelalte cauze deduse judecăţii. Or, "egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice privită drept principiu fundamental, trebuie avută în vedere şi din perspectiva normelor procesual penale, care conferă tuturor participanţilor la procesul penal drepturi egale". În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin instituirea unui termen de soluţionare a plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se creează o discriminare faţă de inculpaţii care sunt trimişi în judecată prin rechizitoriu, având în vedere natura juridică diferită a celor două instituţii: plângerea prevăzută de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop realizarea unui control asupra rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, pe când rechizitoriul declanşează o judecată în fond a cauzei penale. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 6 alin.
(1), întrucât "acestea se aplică, fără discriminări şi fără privilegii, tuturor persoanelor aflate în situaţia juridică prevăzută la art. 278^1 din Codul de procedură penală, şi anume persoanelor vătămate sau persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate prin actele procurorului de netrimitere în judecată". În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: - Art. 278^1 alin. 12: "Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată." Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Se susţine, în esenţă, că termenul de 20 de zile instituit de prevederile legale criticate este prea scurt pentru realizarea unei apărări eficiente, prin comparaţie cu termenul de soluţionare a cauzei în situaţia sesizării instanţei judecătoreşti prin rechizitoriu, consecinţa fiind crearea unei discriminări între cetăţeni sub aspectul exercitării dreptului la apărare în cele două situaţii menţionate. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă. Curtea reţine că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, situaţiile relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin a căror comparare se încearcă a se demonstra neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, sunt în mod evident diferite. Astfel, plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementată de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalităţii acesteia. Aşa fiind, este de dorit ca examinarea actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului cauzei, termenul de 20 de zile în care instanţa este obligată să rezolve plângerea, reglementat de textul de lege criticat, fiind instituit tocmai din această raţiune şi în considerarea dreptului părţii la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În situaţia învestirii instanţelor judecătoreşti prin rechizitoriu, judecătorii sunt chemaţi să stabilească existenţa infracţiunii, vinovăţia şi răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată, adică să realizeze judecarea propriu-zisă a cauzei penale. Cele două situaţii juridice nefiind identice, este justificată diferenţa de tratament juridic învederată de autoarea excepţiei, precum şi de instanţa de judecată. Aşa fiind, şi întrucât principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite, nu se poate reţine nici o contradicţie între dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală şi prevederile art. 16 alin.
(1)din Legea fundamentală, părţile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală având posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele şi în limitele cerute de natura acestor cauze. De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei de faţă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 468 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.229 din 21 decembrie 2004, Decizia nr. 438 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004). Argumentele care au fundamentat soluţiile de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 1.362/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta ____________