DECIZIE nr. 884 din 6 iulie 2010

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 27 iulie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin-Viorel Oprea în Dosarul nr. 89/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită să fie citat la noua sa adresă din Italia şi, în consecinţă, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru lipsă de apărare. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este din data de 29 octombrie 2009. Având în vedere că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost citat atât la adresa de domiciliu indicată de acesta prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi prin afişare la sediul instanţei, Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită. Prin urmare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de acordare a unui termen de judecată şi constată cauza în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 89/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Florin-Viorel Oprea cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005, prin folosirea sintagmei "până la primul termen de judecată", încalcă egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, de vreme ce statul, ca parte în proces, dobândeşte o poziţie privilegiată, iar inculpatul nu beneficiază de acces la o instanţă care să se pronunţe asupra cuantumului prejudiciului stabilit. Cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire prevăzută de textul de lege criticat ar trebui, în opinia autorului excepţiei, să fie operabilă pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins: "Art. 10. -

(1)În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând, pe de-o parte, că principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Pe de altă parte, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.

(1)din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin-Viorel Oprea în Dosarul nr. 89/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ---------