DECIZIE nr. 963 din 6 iulie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 25 august 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 22.904/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" S.R.L. din Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile criticate asimilează legii contractele civile, sub aspectul efectelor pe care acestea din urmă le produc între părţi. Astfel, prevederile art. 969 din Codul civil încalcă principiul stabilit de art. 61 din Constituţia României, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a statului, întrucât permit ca persoanele private să încheie convenţii cu putere de lege, voinţa legiuitorului putând fi înfrântă prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale, art. 969 din Codul civil instituind un principiu fundamental al dreptului civil, respectiv principiul forţei obligatorii a convenţiilor legal încheiate. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, texte de lege care au următorul conţinut: - Art. 969: "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege."; - Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21 alin.
(3), art. 24 alin.
(1)şi art. 61. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate prin Decizia nr. 604 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 27 iulie 2009, constatând că art. 969 din Codul civil consacră principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile "pacta sunt servanda", iar art. 1073, care face parte din cap. VII din acelaşi cod - "Despre efectele obligaţiilor", stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmări şi a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Curtea a reţinut că finalitatea acestui din urmă text din Codul civil constă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008), în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între aceştia, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri. Încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale şi al consensualismului, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă. Or, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora voinţa legiuitorului poate fi înfrântă prin simplul acord de voinţă al părţilor, exprimat cu ocazia încheierii contractului, reprezintă aspecte care ţin de modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată, şi nu asupra modului de aplicare a acestora. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu -------