DECIZIE nr. 647 din 10 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 13 februarie 1998 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Mihai Constantinescu - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Sasu Sabina Silvia şi Arendt Suzana în Dosarul nr. 4.048/1996, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 1997, în prezenta intimatelor-reclamante Sasu Sabina Silvia şi Arendt Suzana, asistate de avocat, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 4.048/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Sasu Sabina Silvia şi Arendt Suzana. Atât din cuprinsul încheierii, cat şi din notele scrise referitoare la excepţia ridicată nu rezultă temeiurile constituţionale pe care se bazează aceasta excepţie. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu poate fi primită, întrucât nu este motivată, incalcandu-se astfel prevederile imperative ale art. 12 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată potrivit cărora sesizările adresate Curţii trebuie motivate. Nici încheierea de sesizare şi nici notele scrise referitoare la excepţia invocată nu indica, în nici un fel, motivele ce justifica ridicarea excepţiei, nementionand nici o prevedere constituţională în raport cu care textul de lege atacat ar fi neconstitutional. Potrivit art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederii atacate numai în limitele sesizării. În consecinţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 12 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia ridicată nu constituie o excepţie de neconstituţionalitate în sensul constituţional şi legal al termenului. Altminteri, ar insemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, cee ce este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin.
(2), al art. 12 alin.
(2), al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Sasu Sabina Silvia şi Arendt Suzana în Dosarul nr. 4.048/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 10 decembrie 1997. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Claudia Miu ----------