DECIZIE Nr. 108*) din 2 noiembrie 1995

(7)din Constituţie stipulează ca "sunt interzise de lege... manifestările obscene, contrare, bunelor moravuri". Art. 325 din Codul penal este constituţional, deoarece protejeaza morala publică, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, convieţuirea socială, bazate pe bunele moravuri. Preşedintele completului de judecată declara dezbaterile închise. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Judecătoria Oradea, pe rolul căreia Dosarul nr. 6.290/1994, prin Încheierea din 6 martie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, invocată de inculpatul Balla Istvan. În motivarea excepţiei se susţine însă, fără a se referi concret la prevederile constituţionale incalcate, ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt neconstituţionale, fiind abrogate conform art. 150 alin.

(1)din Constituţie. Judecătoria Oradea, exprimindu-şi opinia potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, considera excepţia neîntemeiată şi apreciază ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt conforme cu prevederile art. 30 alin.

(7)din Constituţie care, referindu-se la libertatea de exprimare şi la limitele acestei libertăţi, interzic, între altele, manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. Senatul, în punctul sau de vedere, considerind ca invocarea excepţiei de neconstituţionalitate are aspectul unui abuz de drept de petiţionare, apreciază excepţia de constituţionalitate ca vadit neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 30 alin.

(7)din Constituţie şi dispoziţiile art. 325 din Codul penal - care fac aplicaţiunea textului Constituţiei - manifestările obscene, contrare bunelor moravuri", cuprinzând orice modalitate de comitere a acestora. În punctul de vedere primit de la Guvern se menţionează că dispoziţiile art. 325 din Codul penal nu contravin prevederilor Constituţiei şi, în consecinţa, nu se poate susţine abrogarea lor implicita, în condiţiile art. 150 alin.

(1)din legea fundamentală. Constituţia României, care, prin dispoziţiile art. 30, consacra libertatea de exprimare, prevede, totodată, ca aceasta nu poate fi exercitată în mod abuziv, în dăuna altor valori sociale ori incalcind drepturile şi libertăţile celorlalte persoane. De aceea, Constituţia prevede anumite limite în exercitarea libertăţii de exprimare, destinate să asigure atât drepturile şi libertăţile tuturor membrilor societăţii, cît şi apărarea altor valori fundamentale ale societăţii, cum ar fi securitatea naţionala sau morala publică. Este invocată, în acest sens, dispoziţia art. 30 alin.

(7)din Constituţie, care prevede că: "Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri". Aceasta dispoziţie constituţională este pusă în corelatie cu aceea din art. 49 alin.

(1)din Constituţie, care prevede că "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor...". În continuare, se precizează ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal nu fac decît sa dea eficienta prevederilor constituţionale, interzicind, sub sancţiune penală, raspindirea materialelor cu caracter obscen care aduc atingere moralei publice, sentimentului comun de pudoare şi decenta, incitând la imoralitate în domeniul vieţii sexuale, cu consecinţe grave asupra conduitei şi echilibrului moral al tineretului. Datorită acestor consecinţe, fapta de raspindire de materiale obscene prezintă pericol pentru societate, fiind necesare incriminarea şi sancţionarea ei penală. Se precizează apoi ca norma incriminatoare vizează nu simpla confectionare sau deţinere pentru sine a materialelor cu caracter obscen, ci numai raspindirea lor, adică acţiunea de a vinde sau a raspindi în orice mod, de a confecţiona sau deţine, în vederea răspândirii lor, materiale obscene. Art. 325 din Codul penal este astfel în concordanta cu dispoziţiile art. 30 alin.

(7)şi ale art. 49 alin.

(1)din Constituţie, deoarece numai prin difuzarea materialelor cu caracter obscen se realizează o comunicare în public a acestora şi deci o atingere adusă moralei publice. În fine, se precizează ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt şi consecinţa obligaţiei asumate de ţara noastră prin ratificarea, în anul 1926, a Convenţiei de la Geneva din anul 1923 pentru reprimarea răspândirii şi traficului de publicaţii obscene. Norma incriminatoare a carei constituţionalitate a fost contestată este în perfecta concordanta cu art. 10 pct. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care conţine o dispoziţie asemănătoare celor prevăzute în art. 30 alin.

(7)şi art. 49 alin.

(1)din Constituţia României. Pentru aceste motive, Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 325 din Codul penal este intemeiata şi propune respingerea ei. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 325 din Codul penal în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 ai art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Art. 325 din Codul penal prevede că "fapta de a vinde sau raspindi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă". În sistemul nostru se poate vorbi de caracterul tradiţional al incriminării şi sanctionarii traficului de materiale obscene, ca mijloc de apărare a acelui minim de moralitate a vieţii sociale fără de care n-ar fi cu putinta existenta şi normală evoluţie a societăţii. Atât Codul penal din anul 1864, cît şi cel din anul 1936 cuprind dispoziţii asemănătoare celor ale art. 325 din Codul penal din anul 1968, adoptate şi în noul regim constituţional. Valoarea socială, care constituie obiectul infracţiunii şi, totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmăreşte sa o realizeze prin incriminarea şi sancţionarea penală a răspândirii de materiale obscene, este morala publică, inteleasa sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările şi în exprimarile sale sub orice formă, cu privire la viaţa sexuală. Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenta, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectiva. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neagă una dintre condiţiile de existenta a societăţii şi pentru ca împiedica educaţia tinerelor generaţii în respectul faţă de valorile morale ale societăţii. Morala publică şi bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constituţie. Drepturile şi libertăţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, de exemplu, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi nu poate fi exercitat decît cu condiţia de a nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri [art. 26 alin.

(2)din Constituţie]. În legătură cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestările obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin.

(7)din Constituţie]. În fine, art. 49 alin.

(1)din legea fundamentală permite chiar restrîngerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, dacă aceasta este necesară, între altele, pentru "apărarea sănătăţii ori a moralei publice". Interzicerea explicita prin Constituţie a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obliga pe legiuitor sa elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri şi apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerinţe îi corespund dispoziţiile art. 325 din Codul penal, prin care sunt incriminate şi sancţionate penal faptele cunoscute sub denumirea de raspindire de materiale obscene. Faptul ca au fost adoptate anterior Constituţiei nu le împiedica sa corespundă, prin conţinutul lor normativ, funcţiei de apărare a valorilor sociale consacrate prin legea fundamentală. Dacă nu ar fi existat, textul art. 325 din Codul penal ar fi trebuit elaborat pentru asigurarea apărării valorii sociale consacrate de Constituţie. Asa a procedat Parlamentul României cu ocazia adoptării Legii audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992. Conformindu-se dispoziţiei art. 30 alin.

(7)din Constituţie, care interzice manifestările obscene, contrare bunelor moravuri, legiuitorul a prevăzut în art. 2 alin. 4 din Legea nr. 48/1992 ca "sunt interzise programarea şi difuzarea de manifestări obscene, contrare bunelor moravuri", iar în art. 39 lit.

1. d)din aceeaşi lege a stabilit ca încălcarea acestei dispoziţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă. Aceasta noua incriminare o completează pe aceea din art. 325 din Codul penal, fiind destinată să asigure apărarea moralei publice împotriva difuzării de materiale obscene prin mijloace audiovizuale. Reglementările din dreptul nostru intern cu privire la recunoaşterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea şi la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanta cu reglementările cuprinse în tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd ca drepturile şi libertăţile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor, decît de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care şi morala publică. Astfel, în art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului se prevede că "în exercitarea drepturilor şi a libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenită recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfacute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunastarii generale într-o societate democratica". La rindul sau, Convenţia europeană a drepturilor omului, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede în alin. 2, ca "exerciţiul acestor libertăţi, care comporta datorii şi responsabilităţi, poate fi supus anumitor formalităţi, restrictii sau sancţiuni, prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, integritatea teritorială sau securitatea publică, pentru apărarea sănătăţii sau a moralei, pentru apărarea reputaţiei sau a drepturilor altuia, pentru a împiedica divulgarea de informaţii secrete sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare". Se recunoaşte deci implicit dreptul statelor de a asigura apărarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal. Dreptul internaţional cuprinde şi reglementări ce au ca obiect reprimarea manifestărilor contrare bunelor moravuri, în special reprimarea traficului internaţional de publicaţii obscene, manifestare infractionala inclusă printre asa-numitele delicta juris genutium. Recunoaşterea internationala a combaterii acestui fenomen a condus la adoptarea, sub egida Societăţii Naţiunilor a Convenţiei de la Geneva din 1923 pentru împiedicarea răspândirii traficului de publicaţii obscene. Aceasta convenţie a fost ratificată de România prin Legea nr. 147, promulgată la 2 iunie 1926 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 188 din 24 august 1926. Convenţia din 1923 de la Geneva, ratificată de statul român, este şi acum în vigoare, textul art. 325 din Codul penal reprezentind îndeplinirea unei obligaţii internaţionale asumate în deplina concordanta cu prevederile Constituţiei României. Notiunile morala publică şi bune moravuri, precum şi notiunile obscen şi pornografic au un conţinut variabil de la colectivitate la alta, de la o epoca la alta. În toate cazurile însă exista o limita a tolerantei manifestărilor, a carei încălcare este inadmisibila şi la aceasta acceptiune a termenilor se referă legea penală. Problema conflictului dintre morala şi arta, pornind de la ideea ca arta trebuie să dispună neingradit de orice mijloace de expresie, chiar dacă au reputaţia de obscene, este o falsa problema, deoarece, în realitate, nu mijloacele utilizate de creator interesează, ci opera artistică, iar aceasta nu poate niciodată ofensatoare pentru demnitatea umană prin vulgaritate agresiva, lubricitate, scabrozitate. Creatiile de acest fel nu pot fi numite opere artistice, ci, asa cum le denumeste legea noastră penală, materiale cu caracter obscen. În concluzie, dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt în concordanta cu prevederile Constituţiei României, cu normele internaţionale privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi sunt necesare pentru prevenirea şi combaterea unor manifestări periculoase pentru una dintre valorile sociale fundamentale ale societăţii noastre. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 325 din Codul penal, în temeiul art. 144 lit.
2. c)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, C U R T E A În numele legii D E C I D E: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, invocată de Balla Istvan în Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecătoriei Oradea. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 2 noiembrie 1995. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Antonie Iorgovan Magistrat-asistent, Doina Suliman --------------