DECIZIE nr. 603 din 19 iunie 2007

DECIZIE nr. 603 din 19 iunie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 2 august 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Pauliuc în Dosarul nr. 10.547/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. La apelul nominal este prezentă partea Silviu Dudiţă, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având cuvântul, partea prezentă lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează caracterul incomplet al art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, aspect ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.547/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Pauliuc în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât, din interpretarea acestuia, rezultă că numai hotărârea de retrimitere la procuror este atacabilă cu recurs, nu şi aceea prin care se respinge cererea de restituire formulată de către inculpat sau de orice altă parte interesată, aceasta din urmă hotărâre putând fi atacată doar odată cu fondul cauzei. Ca urmare, inculpatul nu beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi procurorul, câtă vreme acesta din urmă poate ataca pe cale separată cu recurs hotărârea de desesizare, în vreme ce, pentru inculpat, atunci când i-a fost respinsă cererea de restituire la procuror, o asemenea posibilitate nu există pe cale separată, decizia instanţei putând fi atacată doar odată cu fondul. Se arată că "inculpatul sau orice parte interesată în cauză trebuie să aibă dreptul de a ataca separat cu recurs încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale", întrucât "dreptul cetăţeanului de a fi urmărit penal de către un organ având competenţa stabilită de lege şi care acţionează în limitele acestei competenţe nu poate fi îngrădit prin reglementări trunchiate care permit calea de atac într-un singur sens, respectiv atunci când instanţa se desesizează." Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate "constituie o punere în operă, în mod constituţional, a principiului celerităţii, care guvernează procesul penal" şi nu conţine nicio normă juridică prohibitivă în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie. Totodată, se arată că ceea ce se critică, în realitate, este "absenţa unei reglementări care să îngăduie atacarea cu recurs şi a încheierilor prin care se respinge cererea de desesizare a instanţei", or, instituirea unei astfel de norme juridice cade exclusiv în competenţa puterii legislative. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 şi art. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă." În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Autorul excepţiei apreciază că numai în acest mod s-ar asigura egalitatea procesuală a părţilor şi liberul acces la justiţie, dreptul cetăţeanului de a fi urmărit penal de către un organ având competenţa stabilită de lege şi care acţionează în limitele acestei competenţe neputând fi îngrădit prin "reglementări trunchiate care permit calea de atac într-un singur sens, respectiv atunci când instanţa se desesizează." Or, potrivit art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, nu intră în competenţa Curţii modificarea textului de lege supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.

(1)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Pauliuc în Dosarul nr. 10.547/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta -----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.