DECIZIE nr. 125*) din 22 mai 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 727/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Niculescu Florin. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 15, ale art. 16, ale art. 21 şi ale art. 135 din Constituţie, deoarece "statul român ocroteşte proprietatea", iar "proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă". Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.

1. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în redactarea data prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, stabileşte ca recursul în anulare poate fi declarat de către Ministerul Public în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Referitor la critica adusă acestor dispoziţii, se constată că nu exista legătură între ele şi prevederile constituţionale ale art. 15, ale art. 16, ale art. 21 şi ale art. 135. Mai mult, textul atacat nu contrazice expres nici o dispoziţie din Constituţie. Stabilirea unui termen rezonabil pentru introducerea recursului în anulare este un act de stimulare a Ministerului Public de a acţiona cu promptitudine pentru afirmarea valorilor sociale ocrotite prin reglementarea acestei cai de atac. Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul ca recursul în anulare poate fi declarat numai de Ministerul Public, se constată că celelalte părţi din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac în temeiul art. 304 pct. 4 sau al art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Rezultă din cele arătate ca excepţia este vadit nefondata, urmând a fi respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
2. c)şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Niculescu Florin în Dosarul nr. 727/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 22 mai 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Doina Suliman ----------------