DECIZIE nr. 190 din 18 noiembrie 1999

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de aceste dispoziţii, iar cu privire la prevederile art. 19 alin. 1 teza a doua din aceeaşi lege arata ca excepţia este neîntemeiată. Considera ca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 referitoare la viaţa intima, familială şi privată, în art. 134 alin.

(2)lit. a), b),

1. c)şi
2. d)privind economia, indicate de autorul excepţiei ca fiind incalcate prin textul de lege criticat, nu au incidenţa în cauza, iar prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 28 privind secretul corespondentei, în art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, şi în art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nu au fost în nici un mod incalcate, ci, dimpotriva, cuprinsul art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 constituie o garanţie a respectării drepturilor constituţionale indicate a fi fost lezate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 14 mai 1999 Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit.
3. f)şi ale art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, excepţie ridicată de Codruţ Catalin Deji în Dosarul penal nr. 1.008/1998 al acelei instanţe. În motivarea excepţiei autorul susţine, referitor la prevederile art. 3 lit.
4. f)din Legea nr. 51/1991, ca acestea nu definesc precis conţinutul notiunii de "atingere grava a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor" şi nu stabilesc exact nici conţinutul notiunii de "atingere grava", ceea ce generează erori în aplicarea art. 19 din aceeaşi lege, text în baza căruia a fost trimis în judecata. Considera ca fapta sa de a fi cumpărat şi deţinut un dispozitiv electronic multifunctional, care a fost "utilizat - prin adaptare pe o linie telefonica de o altă persoană pentru interceptarea convorbirilor sotiei", nu constituie o faptă care prezintă pericol social. În opinia sa, prin aceste dispoziţii sunt incalcate prevederile art. 16, 26, 28, 31 şi 134 alin.

(2)lit. a),

1. c)şi
2. d)din Constituţie. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991 se susţine ca textul se referă în mod generic la deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, fapte care constituie infracţiuni, dar nu enumera dispozitivele, echipamentele, aparatele sau instalaţiile la care se face referire. De asemenea, arata ca, de vreme ce "art. 19 teza a doua nu menţionează în mod expres ce se înţelege prin mijloace specifice", rezultă, per a contrario, ca acele mijloace "nespecifice pot fi deţinute, folosite, comercializate". Apreciază ca textul de lege criticat contravine principiului constituţional al libertăţii comerţului şi obligaţiei statului de a stimula cercetarea ştiinţifică, prevăzute în art. 134 alin.

(2)lit. a),

1. b)şi
2. c)din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 49 din Legea fundamentală, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai susţine ca sunt incalcate şi prevederile art. 31 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie. Autorul excepţiei mai invoca şi alte argumente care nu se bazează pe raportarea textelor de lege criticate la prevederile Constituţiei, ci privesc modul de formulare a textelor şi raportarea lor la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, situaţie pe care o contesta. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 23 alin.

(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată considera ca Legea nr. 51/1991 - lege preconstitutionala - nu conţine prevederi care să contravină Constituţiei. Incalcand prevederile art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa nu a dispus suspendarea judecării cauzei prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, ci a fixat termen pentru administrarea unor probe. În conformitate cu prevederile art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit.

1. f)din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României este neîntemeiată. În continuare, Guvernul considera ca menţionarea acţiunilor care aduc o grava atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prin dispoziţiile art. 3 lit.
2. f)din Legea nr. 51/1991, între faptele ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale nu constituie o încălcare a prevederilor art. 134 alin.

(2)lit.

1. c)şi
2. d)din Constituţie referitoare la stimularea cercetării ştiinţifice naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional, acestea neavând nici o legătură cu prevederile menţionate ale Legii fundamentale. Critica de neconstituţionalitate este considerată neîntemeiată, în punctul de vedere exprimat de Guvern, şi cu privire la art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, apreciindu-se ca dispoziţiile acestui text nu contravin prevederilor art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât dispoziţia constituţională permite aceasta restrangere pentru cazurile enumerate în alin.

(1)al art. 49, printre care se afla şi apărarea siguranţei naţionale. Totodată textul de lege criticat are ca scop tocmai apărarea drepturilor omului, precum şi apărarea siguranţei naţionale. În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca ambele texte de lege criticate art. 3 lit.

1. f)şi art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României - sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale. Se mai apreciază ca întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate vizează în realitate aspecte privind aplicarea Legii nr. 51/1991 şi nu cuprinde argumente prin care să se pună în lumina modul în care art. 3 lit.
2. f)din Legea nr. 51/1991 ar atinge valorile constituţionale. Se considera ca aceste aspecte sunt irelevante sub raportul controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti să le examineze, iar nu de competenţa instanţei de contencios constituţional. Cu privire la dispoziţiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, în opinia preşedintelui Camerei Deputaţilor "este criticata nu atât pretinsa neconcordanta a textului de lege, ci maniera în care a fost redactată norma legală". De asemenea, se arata că nu se poate susţine încălcarea art. 49 din Constituţie, pentru ca "dreptul de a deţine, confecţiona ori folosi mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor >>în afară cadrului legal>> (în exprimarea prezenta în art. 19 alin. 1 teza a doua) a fost restrâns în scopul apărării siguranţei naţionale, respectându-se prin aceasta exigenţele constituţionale". În final, se considera ca dispoziţia legală criticata nu încalcă nici prevederile art. 134 alin.

(1)lit. a) din Constituţie, pentru ca obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului nu înseamnă ca, în situaţii bine determinate (cum este şi cazul în speta), legea nu ar putea sa prevadă anumite restrangeri întemeiate pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie şi cu respectarea cerinţelor prevăzute în alin.

(2)al acestui text. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.

1. c)din Constituţie şi al art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit.
2. f)şi cele ale art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, care au următorul conţinut: - Art. 3: "Constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României următoarele: [...]
3. f)subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forta a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale tarii, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale"; - Art. 19 alin. 1: "Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afară cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai grava." Textele constituţionale a căror încălcare este invocată de autorul excepţiei sunt următoarele: - Art. 16 privind egalitatea în drepturi, care prevede: "

(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege. ...

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; ... - Art. 26 privind viaţa intima, familială şi privată, care prevede: "

(1)Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viaţa intima, familială şi privată.

(2)Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri."; ... - Art. 28 privind secretul corespondentei, care prevede: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil."; - Art. 31 privind dreptul la informaţie, care prevede: "

(1)Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2)Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. ...

(3)Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala. ...

(4)Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice. ...

(5)Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică."; ... - Art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care prevede: "

(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; ... - Art. 134 alin.

(2)lit. a), b),

1. c)şi
2. d)privind economia, care prevede: "

(2)Statul trebuie să asigure:

1. a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; ...
2. b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; ...
3. c)stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; ...
4. d)exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; [...]." ... Examinând dispoziţiile art. 3 lit.
5. f)din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, Curtea constata ca acestea definesc doar conţinutul unor "ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României". Astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, precum şi din cuprinsul Dosarului nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita, obiectul cauzei îl constituie tragerea la răspundere penală a inculpatului Codruţ Catalin Deji pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, reţinându-se, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, ca a confectionat trei mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, în afară cadrului legal, fără a se face referire la prevederile art. 3 lit.
6. f)din aceeaşi lege. Prin art. 3 lit.
7. f)din Legea nr. 51/1991 sunt definite unele fapte ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale, între care acţiunile care aduc o grava atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale tarii, dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei în care autorul excepţiei este trimis în judecata pentru o faptă concretă, prevăzută la art. 19 din Legea nr. 51/1991. De altfel, însuşi autorul afirma în formularea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate ca prevederile art. 3 lit.
8. f)din Legea nr. 51/1991 au o legătură indirecta cu cauza. Potrivit prevederilor art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României sunt nerelevante pentru soluţionarea cauzei în care autorul este inculpat, astfel încât urmează să fie respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor acestui text, ca fiind inadmisibila, în temeiul art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Cu privire la dispoziţiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, lege preconstitutionala, Curtea retine ca, potrivit art. 150 alin.

(1)din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Analizând conformitatea acestor dispoziţii legale criticate cu prevederile constituţionale indicate de autorul excepţiei, şi anume cu cele cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viaţa intima, familială şi privată, precum şi în art. 134 alin.

(2)lit. a), b),

1. c)şi
2. d)privind economia, Curtea constata ca dispoziţiile art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 nu contravin Constituţiei, acestea rămânând în vigoare conform art. 150 alin.

(1)din Constituţie. Pe de altă parte, Curtea observa ca prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viaţa intima, familială şi privată şi în art. 134 alin.

(2)lit. a)-d) privind economia, nu pot fi considerate ca fiind incidente în cauza, întrucât textul de lege criticat, şi anume cel al art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, incriminand ca infracţiune " [...] deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afară cadrului legal [...]", nu are legătură, prin conţinutul sau, cu aceste dispoziţii constituţionale. Referitor la neconcordanta aceluiaşi text de lege cu prevederile art. 28 din Constituţie privind secretul corespondentei, Curtea constata nu numai ca dispoziţiile criticate nu contravin acestui drept constituţional, dar ca, dimpotriva, ele au ca finalitate tocmai apărarea secretului corespondentei şi al convorbirilor telefonice, consacrat de Legea fundamentală prin prevederea menţionată. În ceea ce priveşte susţinerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nu se poate retine, din dispoziţiile legale criticate, existenta unei restrangeri neproportionale a unor drepturi sau libertăţi, întrucât autorul excepţiei nu poate invoca un drept constituţional în temeiul căruia ar fi deţinut, confectionat sau folosit mijloace de interceptare a comunicaţiilor. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin.

(1)din Constituţie, "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; [...]". Or, prin art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala sunt interzise şi sancţionate tocmai deţinerea, confecţionarea şi folosirea ilegala a mijloacelor specifice de interceptare a comunicaţiilor, fapte considerate periculoase pentru siguranţa naţionala şi care periclitează drepturile cetăţenilor. Referitor la invocarea încălcării dreptului la informaţie, prevăzut la art. 31 din Constituţie, Curtea constata ca prin textul de lege criticat nu a fost încălcat acest drept fundamental. De altfel, dispoziţiile art. 31 din Constituţie nu au în vedere informaţia care ar putea fi obţinută pe cai ilegale, prin procurarea şi folosirea, în mod ilegal, a unor mijloace de interceptare a convorbirilor telefonice, ci informaţia de interes public la care trebuie să aibă acces cetăţenii, precum şi obligaţiile corelative ce revin autorităţilor publice, mijloacelor de informare în masa, publice şi private, serviciilor publice de radio şi de televiziune. Mai mult, prin alin.

(3)al art. 31 din Constituţie se precizează ca dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze siguranţa naţionala. În fine, Curtea mai constata ca în realitate autorul excepţiei se referă, prin criticile de neconstituţionalitate formulate, îndeosebi la modul în care organele de urmărire penală au aplicat în cazul sau prevederile Legii nr. 51/1991, aspect care excede cadrului controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti sa stabilească situaţia de fapt şi să facă o corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauza. Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele în privinta dispoziţiilor art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991, urmează să fie respinse pentru considerentele expuse. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, ridicată de Codruţ Catalin Deji în Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
3. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan ──────────