DECIZIE nr. 321*) din 9 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.995/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Buicliu Ecaterina. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1 ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16 şi art. 128 din Constituţie. Totodată se susţine ca art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă încalcă principiile generale prevăzute în art. 1 alin.

(3)din Constituţie, deoarece, prin recursul în anulare, se acordă procurorului general mai multe drepturi decât cetăţenilor, dându-i posibilitatea sa decidă în mod discretionar în aceasta materie, ceea ce contrazice principiul "egalităţii armelor", consacrat de Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, act internaţional la care România a aderat şi în baza căruia, potrivit art. 20 din Constituţie, este obligată sa interpreteze toate prevederile legislative referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, în concordanta cu principiile înscrise în dispoziţiile sale. Caracterul "anacronic" al acestei instituţii, se arata în continuare, s-a făcut simtit şi prin modul în care a fost exercitat acest "recurs în anulare", prin continuarea cu perseverenta a nesocotirii declarării ca neconstitutional a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, uzandu-se în continuare de "suspendarea hotărârilor judecătoreşti", promovandu-se noi recursuri în anulare după data de 18 februarie 1997, data când acesta a fost limitat prin lege la maximum 6 luni. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia nu este intemeiata, textele atacate fiind constituţionale. Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul cauzei, rezultă ca s-a invocat şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, pe motiv ca acestea încalcă prevederile art. 16 şi ale art. 128 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, cu care a fost legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestor texte sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii, în raport cu dispoziţiile art. 145 alin.

(2)din Constituţie privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, excepţia privind neconstituţionalitatea acestor texte de lege este nefondata. Textele atacate nu încalcă principiile prevăzute în art. 1 alin.

(3)din Constituţie, care definesc România ca un stat de drept, întrucât, potrivit art. 125 alin.

(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 128 din Constituţie, Ministerul Public poate exercita căile de atac în condiţiile legii. Ca urmare, prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în anulare, nu pot fi considerate neconstituţionale. Exercitarea recursului în anulare de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, înscris în art. 16 alin.

(1)din Constituţie, în care se include şi principiul "egalităţii armelor", adică al egalităţii de tratament, care a fost invocat de autoarea excepţiei. Acest principiu priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, şi nu egalitatea acestora cu autorităţile publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective. Art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă nu contravin nici dispoziţiilor art. 20 din Constituţie şi textelor menţionate din actele internaţionale la care România este parte, întrucât intimata-reclamanta are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale şi deci nu ne gasim în faţa unei încălcări a drepturilor omului. Cat priveşte art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 112/1995, care se referă la posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 1 din lege, rămase definitive şi irevocabile, se constată că acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 16 şi art. 128 din Constituţie. De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 s-a statuat ca aceste prevederi sunt constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c), ale art. 24 alin.

(2)şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1992, invocată de Buicliu Ecaterina în Dosarul nr. 3.995/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 9 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------