← România

CONVENŢIE din 9 decembrie 1994

CONVENŢIE din 9 decembrie 1994 privind securitatea personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 noiembrie 1997 ------------ Notă ... *) Traducere. Statele părţi la convenţie, profund preocupate de cresterea numarului de morti şi raniti, rezultata din atacurile deliberate împotriva personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat, având în vedere ca atacurile sau alte rele tratamente împotriva personalului care acţionează în numele Natiunilor Unite sunt nejustificate şi inacceptabile, indiferent de cine le-ar comite, recunoscand ca operaţiunile Natiunilor Unite sunt conduse în interesul comun al comunităţii internationale şi în concordanta cu principiile şi scopurile Cartei Natiunilor Unite, constiente de importanţa contribuţie pe care personalul Natiunilor Unite şi cel asociat o aduc la eforturile Natiunilor Unite în domeniul diplomatiei preventive, restabilirii, mentinerii şi consolidării pacii, operaţiunilor umanitare şi a altor operaţiuni, constiente de angajamentele existente pentru asigurarea securitatii personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat, inclusiv masurile luate de principalele organe ale Natiunilor Unite în acest domeniu, recunoscand, cu toate acestea, ca masurile luate actualmente pentru protejarea personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat sunt insuficiente, constiente ca eficacitatea şi siguranţa operaţiunilor Natiunilor Unite sunt intarite atunci când se desfăşoară cu consimtamantul şi cooperarea statului gazda, cerand tuturor statelor în care personalul Natiunilor Unite şi cel asociat este desfăşurat, precum şi celorlalte state pe care asemenea personal s-ar putea baza, sa aduca un sprijin fără rezerve în scopul desfăşurării operaţiunilor Natiunilor Unite şi al indeplinirii mandatului acestora, convinse de necesitatea de a adopta măsuri efective pentru prevenirea atacurilor comise împotriva personalului Natiunilor Unite şi celui asociat şi pentru pedepsirea tuturor autorilor acestor fapte, au convenit cele ce urmeaza: Articolul 1 Definitii În sensul prezentei conventii:

  1. a)prin personal al Natiunilor Unite se înţelege: ... (
  2. i)persoanele angajate sau desfăşurate de către secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, în calitate de membri ai componentelor militare, de politie sau civile ale unei operaţiuni a Natiunilor Unite; (îi) alti functionari sau experti în misiune ai Organizaţiei Natiunilor Unite sau ai instituţiilor specializate, sau ai Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, prezenţi în calitate oficiala în zona în care are loc o operaţiune a Natiunilor Unite;
  3. b)prin personal asociat se înţelege: ... (
  4. i)persoanele desemnate de către un guvern sau de către o organizaţie interguvernamentala, cu acordul institutiei competente a Organizaţiei Natiunilor Unite; (îi) persoanele angajate de către secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, de către o institutie specializata sau de către Agentia Internationala pentru Energie Atomica; (iii) persoanele desfăşurate de către o organizaţie sau o institutie neguvernamentala umanitara, în virtutea unui acord cu secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, cu o institutie specializata sau cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica, pentru a desfăşura activităţi în sprijinul executarii mandatului unei operaţiuni a Natiunilor Unite;
  5. c)prin operaţiune a Natiunilor Unite se înţelege o operaţiune stabilita de către institutia competenţa a Natiunilor Unite în conformitate cu Carta Natiunilor Unite şi sub autoritatea şi controlul Natiunilor Unite: ... (
  6. i)în cazul în care operaţiunea vizeaza menţinerea sau restabilirea pacii şi securitatii internationale; sau (îi) în cazul în care consiliul de securitate sau adunarea generală a declarat, în sensul prezentei conventii, ca exista un risc excepţional pentru securitatea personalului participant la operaţiune;
  7. d)prin stat gazda se înţelege statul pe al cărui teritoriu are loc o operaţiune a Natiunilor Unite; ...
  8. e)prin stat de tranzit se înţelege statul, altul decat statul gazda, pe teritoriul caruia personalul Natiunilor Unite şi cel asociat sau echipamentul lor se gasesc în tranzit sau sunt temporar prezente în cadrul unei operaţiuni a Natiunilor Unite. ... Articolul 2 Domeniul aplicarii 1. Prezenta convenţie se aplică personalului Natiunilor Unite şi celui asociat, precum şi operaţiunilor Natiunilor Unite, asa cum sunt definite în art. 1. 2. Aceasta convenţie nu se va aplica unei operaţiuni a Natiunilor Unite, autorizata de către Consiliul de Securitate ca actiune coercitiva în virtutea cap. VII al Cartei Natiunilor Unite, în cadrul careia personalul participa în calitate de combatant împotriva unor forte armate organizate şi careia i se aplică prevederile dreptului conflictelor armate internationale. Articolul 3 Identificarea 1. Componentele militare şi de politie ale unei operaţiuni a Natiunilor Unite, precum şi vehiculele, navele şi aeronavele lor trebuie să poarte un semn distinctiv de identificare. Restul personalului, precum şi alte vehicule, nave şi aeronave, utilizate în cadrul operaţiunilor Natiunilor Unite, trebuie să poarte semne de identificare adecvate, exceptand cazurile în care s-a decis altfel de către secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite. 2. Fiecare membru al personalului Natiunilor Unite şi al celui asociat trebuie să poarte asupra lui documente de identificare adecvate. Articolul 4 Acorduri privind statutul operaţiunii Statul gazda şi Natiunile Unite vor incheia în cel mai scurt timp posibil un acord privind statutul operaţiunii Natiunilor Unite şi al intregului personal angajat în operaţiune, cuprinzand, în special, prevederi referitoare la privilegiile şi imunitatile componentelor militare şi de politie ale operaţiunii. Articolul 5 Tranzit Statul de tranzit va facilita tranzitul liber al personalului Natiunilor Unite şi al celui asociat, precum şi al echipamentului lor, către şi dinspre statul gazda. Articolul 6 Respectarea legilor şi regulamentelor 1. Fără a aduce atingere privilegiilor şi imunitatilor de care poate beneficia sau cerințelor functiunilor sale, personalul Natiunilor Unite şi cel asociat:
  9. a)va respecta legile şi regulamentele statului gazda şi statului de tranzit; şi ...
  10. b)se va abtine de la orice actiune sau activitate incompatibila cu caracterul impartial şi international al functiunilor lor. ... 2. Secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite va adopta toate masurile necesare pentru a asigura respectarea acestor obligaţii. Articolul 7 Obligaţia de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite şi a personalului asociat 1. Personalul Natiunilor Unite şi cel asociat, echipamentele şi localurile lor nu trebuie să devina obiectul vreunui atac sau al oricarei acţiuni care ar putea să-i impiedice în indeplinirea mandatului. 2. Statele părţi vor adopta toate masurile necesare pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat. Statele părţi vor adopta, în special, toate masurile necesare pentru a proteja personalul Natiunilor Unite şi pe cel asociat, desfăşurat pe teritoriile lor împotriva infracţiunilor prevăzute în art. 9. 3. Statele părţi vor coopera cu Organizaţia Natiunilor Unite şi, dacă este cazul, cu alte state părţi, în vederea aplicarii prezentei conventii, în special de fiecare data când statul gazda nu este în măsura sa adopte masurile necesare. Articolul 8 Obligaţia de a elibera sau de a preda organizaţiei personalul Natiunilor Unite şi pe cel asociat, capturat sau retinut Exceptand dispozitiile contrare ale unui eventual acord asupra statutului fortelor implicate în operaţiune, dacă membri ai personalului Natiunilor Unite sau ai celui asociat sunt capturati sau detinuti în cadrul exercitarii functiunilor lor şi dacă identitatea lor a fost stabilita, ei nu pot să fie supuşi la interogatorii şi trebuie să fie imediat eliberati şi predati Organizaţiei Natiunilor Unite sau altor autorităţi abilitate. În intervalul în care sunt retinuti, ei trebuie să fie tratati în conformitate cu normele universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, cu principiile şi spiritul convenţiilor de la Geneva din anul 1949. Articolul 9 Infractiuni împotriva personalului Natiunilor Unite şi celui asociat 1. Comiterea intentionata:
  11. a)a unei crime, rapiri sau a oricărui alt atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat; ...
  12. b)a unui atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al personalului Natiunilor Unite sau ale celui asociat, de natura sa pericliteze persoana sau libertatea sa; ...
  13. c)a unei amenintari cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoană fizica sau juridica de a realiza sau de a se obtine de la realizarea unui act oarecare; ...
  14. d)a unei încercări de a comite un astfel de atac; ...
  15. e)a unei participari în calitate de complice la un astfel de atac sau la o tentativa de a comite un astfel de atac, sau organizarea, sau ordonarea comiterii unui astfel de atac de către alte persoane, ... este considerata de către fiecare stat parte ca o infractiune în raport cu propria sa legislatie interna. 2. Fiecare stat parte va pedepsi în mod adecvat infractiunile menţionate la paragraful 1, având în vedere gravitatea lor. Articolul 10 Competenţa 1. Fiecare stat parte va adopta masurile necesare în vederea stabilirii competentei sale asupra infracţiunilor prevăzute în art. 9, în urmatoarele cazuri:
  16. a)când infractiunea este comisa pe teritoriul acestui stat, la bordul unui vas sau al unei aeronave înmatriculate în acest stat; ...
  17. b)când presupusul autor al infractiunii are cetatenia acestui stat. ... 2. Un stat poate să-şi stabileasca competenţa asupra oricarei astfel de infractiuni, când aceasta este comisa:
  18. a)de către o persoană apatrida cu domiciliul permanent pe teritoriul acestui stat; ...
  19. b)când victima este cetatean al acestui stat; sau ...
  20. c)cu scopul de a constrange acest stat de a îndeplini sau de a se abtine de la indeplinirea unei acţiuni oarecare. ... 3. Orice stat parte, care şi-a stabilit competenţa pentru cazurile prevăzute în paragraful 2, va notifica acest fapt secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite. Dacă acest stat parte renunta ulterior la această competenţă, va notifica secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite. 4. Fiecare stat parte va adopta masurile considerate necesare în vederea stabilirii competentei sale asupra infracţiunilor prevăzute la art. 9, în cazurile în care autorul prezumtiv al infractiunii se găseşte pe teritoriul sau şi nu îl extradeaza, în conformitate cu art. 15, către oricare dintre statele părţi care şi-au stabilit competenţa în conformitate cu paragraful 1 sau 2. 5. Prezenta convenţie nu exclude alta competenţa penala exercitata în conformitate cu legislatia interna. Articolul 11 Prevenirea infracţiunilor împotriva personalului Natiunilor Unite şi celui asociat Statele părţi vor coopera în scopul prevenirii infracţiunilor prevăzute la art. 9, în special prin:
  21. a)adoptarea tuturor masurilor posibile în vederea prevenirii pregatirii pe teritoriile lor a comiterii unor astfel de infractiuni în interiorul sau exteriorul teritoriilor lor; ...
  22. b)schimburi de informaţii, în conformitate cu legislatia naţionala, şi prin coordonarea adoptarii de măsuri administrative şi a altor măsuri necesare prevenirii comiterii acestor infractiuni. ... Articolul 12 Schimbul de informaţii 1. În condiţiile prevăzute de legislatia sa interna, statul parte pe al cărui teritoriu a fost comisa o infractiune prevăzută la art. 9, dacă are motive sa creada ca presupusul autor a parasit teritoriul sau, va comunică secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite şi, direct sau prin intermediul acestuia, statului sau statelor interesate toate faptele pertinente privind infractiunea comisa şi toate informaţiile disponibile privind identitatea presupusului autor. 2. Ori de cate ori o infractiune prevăzută la art. 9 a fost comisa, orice stat parte, care detine informaţii privind victima sau circumstantele infractiunii, va face tot posibilul pentru a le transmite în condiţiile prevăzute de legislatia sa interna, integral şi rapid, secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite şi statului sau statelor interesate. Articolul 13 Măsuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii 1. Atunci când imprejurarile o cer, statul parte pe teritoriul caruia se afla autorul prezumtiv va lua măsuri corespunzătoare în conformitate cu legislatia sa interna, pentru a asigura prezenta persoanei în cauza în vederea urmaririi penale sau a extradarii. 2. Masurile luate în conformitate cu legislatia naţionala şi în baza paragrafului 1 vor fi notificate, fără intarziere, secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite fie direct, fie prin intermediul acestuia:
  23. a)statului unde a fost comisa infractiunea; ...
  24. b)statului sau statelor al caror cetatean este autorul prezumtiv sau, dacă acesta este apatrid, statului sau statelor pe teritoriul cărora îşi are domiciliul permanent; ...
  25. c)statului sau statelor al caror cetatean este victima; şi ...
  26. d)altor state interesate. ... Articolul 14 Urmarirea penala a autorilor prezumtivi Statul parte pe al cărui teritoriu se afla autorul prezumtiv, dacă nu extradeaza aceasta persoana, va supune cazul, fără nici o excepţie şi fără intarziere, autorităţilor sale competente, în vederea urmaririi penale în conformitate cu legislatia sa interna. Aceste autorităţi vor lua o decizie în condiţii similare pentru orice infractiune de drept comun de natura grava, în conformitate cu legislatia acestui stat. Articolul 15 Extradarea autorilor prezumtivi 1. În măsura în care infractiunile prevăzute la art. 9 nu figurează drept cazuri de extradare într-un tratat de extradare existent între statele părţi, aceste infractiuni trebuie incluse ca atare în aceste tratate. Statele părţi se obliga să introducă aceste infractiuni drept cazuri de extradare în oricare tratat de extradare care va fi incheiat între ele. 2. Dacă un stat parte, care condiţioneaza extradarea de existenta unui tratat, primeste o cerere de extradare din partea unui alt stat cu care nu are incheiat un tratat de extradare, poate opta pentru considerarea acestei conventii ca baza legala de extradare în ceea ce priveste aceste infractiuni. Extradarea trebuie să se faca în conformitate cu prevederile legislaţiei statului caruia i s-a cerut extradarea. 3. Statele părţi care nu condiţioneaza extradarea de existenta unui tratat vor recunoaste aceste infractiuni drept cazuri de extradare între ele, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului caruia i s-a cerut extradarea. 4. Între statele părţi, în ceea ce priveste extradarea, fiecare dintre aceste infractiuni va fi considerata ca şi cum ar fi fost comisa nu numai în locul unde s-a produs, ci şi pe teritoriile statelor părţi care şi-au stabilit competenţa în conformitate cu paragraful 1 sau 2 al art. 10. Articolul 16 Asistenţa reciproca în materie penala 1. Statele părţi îşi vor acorda o cat mai larga asistenţa reciproca, în legătură cu procedurile penale angajate împotriva infracţiunilor prevăzute la art. 9, inclusiv asistenţa în obtinerea probelor de care dispun şi care sunt necesare în vederea finalizarii urmaririi penale. Legislatia statului solicitat se va aplica în toate cazurile. 2. Dispozitiile prevăzute în paragraful 1 nu vor afecta oblibaţiile de asistenţa reciproca, care decurg din orice alt tratat. Articolul 17 Tratamentul echitabil 1. Oricarei persoane, care face obiectul anchetarii sau urmaririi penale în legătură cu oricare dintre infractiunile prevăzute la art. 9, trebuie să i se garanteze un tratament şi un proces echitabile şi deplina protecţie a drepturilor sale în toate etapele anchetei sau ale urmaririi penale. 2. Orice autor prezumtiv al infractiunii are dreptul:
  27. a)sa ia legătură, fără intarziere, cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului sau al statelor al caror cetatean este sau care sunt în orice alt mod abilitate să-i protejeze drepturile sau, dacă este apatrid, cu statul care, la cererea celui în cauza, este dispus să-i apere drepturile; şi ...
  28. b)să fie vizitat de un reprezentant al acelui stat sau al acelor state. ... Articolul 18 Notificarea rezultatului urmaririi penale Statul pe teritoriul caruia prezumtivul autor este obiectul urmaririi penale va comunică rezultatul final al acestei urmariri secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite, care va informa celelalte state părţi. Articolul 19 Difuzarea Statele părţi se obliga sa difuzeze cat mai larg posibil prezenta convenţie şi, în special, sa includa studiul ei, precum şi al prevederilor pertinente ale dreptului international umanitar în programele lor de instruire militara. Articolul 20 Clauze de salvgardare Nici una dintre prevederile acestei conventii nu va afecta:
  29. a)aplicabilitatea dreptului umanitar international şi a normelor universal recunoscute în materie de drepturi ale omului, consacrate în instrumentele internationale referitoare la protectia operaţiunilor Natiunilor Unite, precum şi a personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat, sau obligaţia acestui personal de a respecta acest drept sau aceste norme; ...
  30. b)drepturile şi oblibaţiile pe care le au statele, în conformitate cu prevederile Cartei Natiunilor Unite, privind consimtamantul la intrarea persoanelor pe teritoriul lor; ...
  31. c)obligaţia personalului Natiunilor Unite şi a celui asociat de a actiona în conformitate cu termenii mandatului unei operaţiuni a Natiunilor Unite; ...
  32. d)dreptul statelor care pun la dispoziţie, în mod voluntar, personal pentru o operaţiune a Natiunilor Unite de a-şi retrage personalul, punand capat participării sale la operaţiune; ... sau
  33. e)dreptul la o indemnizatie corespunzătoare în caz de deces, invaliditate, accident sau de boala, pentru persoanele puse la dispoziţie, în mod voluntar, de un stat, în vederea unei operaţiuni a Natiunilor Unite, legata de exercitarea functiilor de mentinere a pacii. ... Articolul 21 Dreptul la legitima aparare Nici o dispoziţie a prezentei conventii nu poate fi interpretata ca limitand dreptul la legitima aparare. Articolul 22 Reglementarea diferendelor 1. Orice diferend între doua sau mai multe state părţi, privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu este solutionat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, la solicitarea uneia dintre părţi. Dacă, într-un interval de 6 luni de la solicitarea arbitrajului, părţile sunt în imposibilitatea de a ajunge la o înţelegere privind organizarea arbitrajului, una dintre ele poate să supuna diferendul Curtii Internationale de Justiţie, prin introducerea unei cereri în conformitate cu statutul Curtii. 2. Orice stat va putea, în momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobării sau aderarii la aceasta convenţie, sa declare că nu se considera obligat să respecte, în tot sau în parte, paragraful 1. Celelalte state părţi nu vor fi obligate să respecte paragraful 1 în totalitate sau părţi pertinente ale acestuia faţă de un stat parte care a formulat o astfel de rezerva. 3. Orice stat parte, care a formulat o rezervă în conformitate cu paragraful 2, va putea, în orice moment, să-şi retraga aceasta rezerva printr-o notificare adresata secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite. Articolul 23 Reuniuni de examinare La solicitarea unuia sau a mai multor state părţi şi cu aprobarea majorităţii statelor părţi, secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite convoaca o reuniune a statelor părţi, în vederea examinarii punerii în aplicare a convenţiei şi a oricăror probleme legate de aplicarea sa. Articolul 24 Semnarea Prezenta convenţie este deschisa pentru semnare tuturor statelor, până la 31 decembrie 1995, la sediul Organizaţiei Natiunilor Unite din New York. Articolul 25 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea Prezenta convenţie este supusă ratificarii, acceptarii sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite. Articolul 26 Aderarea Prezenta convenţie este deschisa pentru aderarea oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite. Articolul 27 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 (treizeci) de zile de la depunerea, la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, a 22 (douazeci şi doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la aceasta convenţie, după depunerea a 22 (douazeci şi doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. Articolul 28 Denuntarea 1. Un stat parte poate denunta aceasta convenţie, printr-o notificare scrisa, adresata secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite. 2. Denuntarea va produce efecte la un an după data la care secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite a primit notificarea. Articolul 29 Autenticitatea textelor Originalul acestei conventii, ale carei texte, în limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depus pe lângă secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, care va trimite copii certificate tuturor statelor. Incheiata la New York la 9 decembrie 1994. -----------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.