DECIZIE nr. 1.096 din 21 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 742 din 5 noiembrie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu şi Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că noua reglementare priveşte şi alte condiţii de acordare a autorizaţiei de instructor auto. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.162/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Excepţia a fost ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu şi Ion Bădui într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune de anulare a unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care condiţionează autorizarea instructorului auto independent de o vechime de cel puţin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate, îngrădesc dreptul la muncă şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi afectează, totodată, dreptul la o activitate economică şi liberă iniţiativă. Astfel, instructorul auto independent este obligat ca, timp de cel puţin 3 ani, să fie salariatul unei şcoli de conducători auto autorizate - adică, în definitiv, a unei societăţi comerciale cu un anumit profil de activitate, dar care nu este centru de pregătire şi perfecţionare profesională - şi să aducă profit acestei societăţi comerciale angajatoare, în caz contrar fiind concediat, ca efect al aplicării principiilor economiei de piaţă. Totodată, referirea la cei 3 ani vechime ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece condiţionează nu numai de viitor, dar şi de trecut, exercitarea unei anumite meserii, după îndeplinirea tuturor celorlalte cerinţe legale referitoare la atestare şi autorizare. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar caracterul eventual abuziv, excesiv sau nelegal al unor criterii de accedere la o anumită activitate sau consecinţele eventual discriminatorii ale unor astfel de criterii sunt aspecte ce pot fi analizate în cadrul acţiunii de drept comun, iar nu în cadrul controlului de constituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în noua redactare, conferită prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010, dispoziţiile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere nu mai conservă soluţia legislativă iniţial criticată de autorul excepţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost completate de art. I pct. 18 din Legea nr. 218/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, dispoziţii care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut: "
(4)Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin.
(1)poate fi autorizat numai dacă a activat cel puţin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate prevăzute la art. 48^12 şi nu a avut suspendat permisul de conducere şi/sau atestatul în perioada respectivă." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010, astfel că, în prezent, dispoziţiile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 au următorul cuprins: "
(4)Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin.
(1)poate fi autorizat numai dacă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puţin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puţin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate sau dacă face dovada că a deţinut autorizaţie pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă şi nu a avut suspendat permisul de conducere şi/sau atestatul în ultimii 3 ani." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul legal criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin.
(2)referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 41 alin.
(1)privind dreptul la muncă şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi ale art. 45 privind libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 15 februarie 2010, dispoziţiile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 au fost modificate, noua reglementare conţinând o soluţie juridică parţial diferită faţă de cea criticată de autorii excepţiei. Astfel, aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că autorizarea instructorului auto independent este condiţionată de o vechime de cel puţin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate, însă Curtea observă că, în prezent, textul de lege examinat permite autorizarea instructorului de pregătire practică dacă a fost angajat cel puţin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puţin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate sau "dacă face dovada că a deţinut autorizaţie pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă [...]". Aşadar, în noua concepţie, legiuitorul a prevăzut, alternativ, şi posibilitatea ca instructorul auto de pregătire practică să fie autorizat dacă face dovada că a deţinut autorizaţie pentru activitatea de pregătire practică eliberată de autoritatea competentă. Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Or, prevederile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, în noua reglementare, au fost modificate în sensul celor susţinute de autorii excepţiei de neconstituţionalitate. Prin urmare, faţă de momentul pronunţării asupra prezentei excepţii, Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă, deoarece prevederile art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 au fost modificate - fără a conserva soluţia legislativă criticată - între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^14 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu şi Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----