DECIZIE nr. 304*) din 3 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constata: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 26 martie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Maniu Vasile Gheorghe Eugen. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile acestor texte de lege contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea părţilor în faţa legii şi ale art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie al oricărei persoane. Chiar dacă prin lege s-a stabilit un termen pentru promovarea recursului în anulare, se considera ca aceasta cale de atac constituie o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat şi a bunei funcţionari a statului de drept, atât timp cat este rezervată doar unui organ de stat din sfera executivului. Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, textele fiind constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Cu privire la egalitatea părţilor, Decizia nr. 96/1996 a Curţii Constituţionale a reţinut ca, în condiţiile art. 125, 128 şi 130 din Constituţie, nu exista nici o interdicţie ca o anumită cale de atac, recursul în anulare, vizând situaţii prevăzute de lege, să poată fi folosită exclusiv de către procurorul general, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 din Constituţie, are obligaţia de a reprezenta interesele generale ale societăţii şi de a apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Principiul prevăzut de art. 16 alin.

(1)din Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nicidecum egalitatea de tratament juridic a acestora în raport cu cea aplicabilă autorităţilor publice. Aceasta egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective. Textele criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece declararea recursului în anulare, doar de procurorul general, îşi are justificarea în dispoziţiile art. 130 din Constituţie, care conferă Ministerului Public rolul de apărător al intereselor generale ale societăţii şi al ordinii de drept. Liberul acces la justiţie al părţilor este asigurat, în condiţiile legii, prin citarea părţilor şi prin asigurarea dreptului lor la apărare, soluţiile pronunţate de Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în soluţionarea recursului în anulare, putând face obiectul controlului Curţii Supreme de Justiţie în Secţiile Unite, potrivit art. 25 din Legea nr. 56/1993. Dispoziţiile textelor atacate nu sunt contrare nici principiului separaţiei puterilor în stat şi nici ale statului de drept, întrucât calea de atac a recursului în anulare este prevăzută de lege şi se soluţionează potrivit legii, iar dispoziţiile art. 128 din Constituţie nu interzic Ministerului Public sa exercite exclusiv aceasta cale de atac în condiţiile legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Maniu Vasile Gheorghe Eugen în Dosarul nr. 2.968/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 3 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------