DECIZIE nr. 722 din 7 mai 2009

(2), art. 44 şi 53 din Constituţia României. Astfel, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 33/1994 reglementează într-un mod neconstituţional procedura de comunicare a unor acte premergătoare declanşării procedurii de expropriere, procedură care nu asigură posibilitatea reală ca subiectele de drept vizate de expropriere să fie efectiv înştiinţate. Dispoziţiile criticate permit instituţiilor abilitate să realizeze o procedură de comunicare formală, nefinalizată prin primirea efectivă a actelor la care se referă art. 13 din Legea nr. 33/1994. Mai mult, în cadrul procedurii judiciare a procedurii exproprierii, normele incriminate permit instanţei să sancţioneze persoana vizată pentru "culpa" de a nu se fi prezentat la oficiul poştal pentru a-şi ridica corespondenţa, prin respingerea excepţiilor sau apărărilor de fond întemeiate pe lipsa de comunicare a propunerilor de expropriere. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, fiind conforme principiului ocrotirii proprietăţii private. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, precum şi prevederile art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: - Art. 13 din Legea nr. 33/1994: "Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2 se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare."; - Art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 alin.

(2), art. 44 alin.

(1)şi art. 53. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 33/1994, declararea utilităţii publice este supusă anumitor forme de publicitate. Astfel, actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional se aduce la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial al României, iar actul de declarare a utilităţii publice de interes local se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi se publică în presa locală. După îndeplinirea formelor de publicitate, expropriatorul - statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local - este obligat să execute măsurile premergătoare exproprierii, respectiv întocmirea planurilor cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, oraşului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesaţi, şi se comunică persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare. Notificarea propunerilor de expropriere a imobilelor şi a procesului-verbal prin care se constată existenţa elementelor care justifică interesul naţional sau local se efectuează printr-o scrisoare recomandată, care reprezintă un mijloc de comunicare menit să asigure transmiterea documentelor şi confirmarea primirii acestora. Eficienţa acestui mijloc de comunicare este confirmată şi de dispoziţiile art. 86 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, instituind cu titlu de regulă, în art. 86 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea cererilor şi a actelor de procedură prin agenţii procedurali sau substituenţii lor, a avut în vedere exclusiv situaţia în care o asemenea comunicare se face prin înmânarea respectivelor acte personal titularului sau unei alte persoane legitimate, având acelaşi domiciliu sau reşedinţă. Imposibilitatea de realizare a procedurii de comunicare, în maniera la care se referă textul legal, impune şi legitimează utilizarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate constituie suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor, consacrat de art. 44 din Constituţie. Împrejurarea că, în speţă, persoana fizică sau juridică titulară de drepturi reale nu a luat cunoştinţă de documentele notificate, deşi a fost avizată despre existenţa corespondenţei prin intermediul serviciului poştal, constituie expresia propriei sale culpe şi nu poate fi convertită într-o problemă de constituţionalitate, întrucât neconstituţionalitatea unei norme legale constituie un viciu intrinsec al acesteia şi niciodată produsul unei interpretări arbitrare, care se abate de la spiritul şi finalitatea avute în vedere de legiuitor. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi ale art. 86 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dănuţ Dumitraş în Dosarul nr. 43.720/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu __________