DECIZIE Nr. 65*) din 21 mai 1996

(2)din Constituţie. Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată considera excepţia de neconstituţionalitate ca intemeiata. În vederea soluţionării excepţiei, în temeiul art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost înaintată celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunică punctul lor de vedere, solicitindu-se, totodată, şi opinia Ministerului Finanţelor asupra excepţiei invocate. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin.

(2)din Constituţie, izvorul obligaţiei de plată a cotei de 5% constituindu-l Legea bugetului de stat pe anul 1993, ca urmare a prorogarii bugetului anterior până la adoptarea noului buget, potrivit art. 137 alin.

(3)din Constituţie. În acelaşi sens este şi opinia Ministerului Finanţelor, comunicată cu adresa nr. 35.627 din 12 martie

1. Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Ministerului Finanţelor, raportul judecătorului-raportor, concluziile contestatoarei şi ale reprezentantului Ministerului Public, susţinute în şedinţa publică din 15 mai 1996, precum şi dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată. Art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 prevede următoarele: "Sumele încasate prin aplicarea cotei de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei în condiţiile art. 31 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, sunt şi rămân valabil încasate, iar staţiile de distribuţie care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă, potrivit legii". Prin Legea bugetului de stat pe anul 1993, potrivit art. 31 s-a instituit la alin. 2 o cota de 5% asupra încasările realizate din vânzările în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei. De asemenea, prin alin. 3 al aceluiaşi articol s-a prevăzut ca din Fondul special pentru modernizarea drumurilor, ale cărui venituri se asigura prin aplicarea acelei cote, se vor finanta lucrările de modernizare a drumurilor naţionale şi locale. Alineatul următor reglementează răspunderile legate de gestionarea acestui fond. În conformitate cu alineatul final al art. 31, toate aceste prevederi - instituirea cotei de 5%, destinaţia Fondului special pentru modernizare şi gestionarea acestui fond - sunt aplicabile până la data de 31 decembrie
2. Rezultă deci ca, în conformitate cu art. 31 alineatul final din Legea nr. 21/1993, reglementările referitoare la cota de 5%, la destinaţia Fondului special pentru modernizarea drumurilor publice şi la gestionarea acestui fond sunt temporare. Orice prevedere dintr-o lege bugetară are caracter temporar, ca urmare a principiului anualitatii bugetului de stat prevăzut de art. 137 alin.

(2)din Constituţie. Caracterul temporar al art. 31 alin. 2-4 este însă diferit, deoarece nu rezultă ca o consecinţa a principiului anualitatii bugetului de stat, ci ca urmare a instituirii de către legiuitor, în mod expres, a unui termen de sine statator - 31 decembrie 1993 - ce afectează exclusiv prevederile acestui articol. Ratiunea termenului respectiv nu poate fi alta decît aceea de a exclude aplicarea prevederilor art. 31 alin. 2 şi 3, în cazul în care, în temeiul art. 137 alin.

(3)din Constituţie, bugetul pe anul 1993 s-ar aplica în continuare, în anul 1994, până la adoptarea noilor bugete. Dacă legiuitorul ar fi voit ca reglementările privind Fondul special pentru drumuri şi cota de 5% ce constituie sursa de finanţare a acestui fond să se aplice pe toată durata de aplicare a bugetului de stat pe anul 1993, inclusiv deci pe durata când bugetul pe anul 1993 se aplică în continuare pentru anul 1994, desigur nu ar fi instituit termenul de valabilitate a prevederilor art. 31 alin. 2-4. Instituirea acestui termen deci nu poate să aibă, de aceea, alta ratiune decît aceea de a exclude aplicabilitatea art. 31 alin. 2-4 din Legea nr. 21/1993 după data de 31 decembrie 1993, chiar dacă bugetul pe anul 1993, se aplică în continuare. De altfel, de principiu, când o norma temporară este instituită în cuprinsul unei reglementări cu caracter temporar, cum este legea bugetului de stat, potrivit principiului anualitatii, ea are un caracter special şi derogator faţă de reglementarea generală în care a fost inserată. În caz contrar, s-ar nega însăşi ratiunea instituirii acelei norme. Rezultă din cele arătate ca o dată cu împlinirea termenului de 31 decembrie 1993 prevederile art. 31 alin. 2-4 şi-au încetat aplicarea, fiind abrogate. În aceste condiţii, alin. 3 al art. 35 din Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36/1994, potrivit căruia staţiile de distribuţie care nu au plătit cota de 5% în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994 sunt obligate sa o facă, are un caracter retroactiv, contravenind principiului neretroactivitatii legii, prevăzut în art. 15 din Constituţie. Dacă nu ar fi existat termenul de 31 decembrie 1993, ca limita până la care prevederile art. 31 alin. 2-4 din Legea nr. 21/1993 erau aplicabile, evident ca aplicarea în continuare a acestor prevederi ar fi fost justificată, pe temeiul art. 137 alin.

(2)din Constituţie, şi deci textul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 nu ar fi fost retroactiv. Aceasta prevedere nu ar fi avut decît înţelesul constatării valabilităţii unei obligaţii care oricum exista anterior. Întrucît însă, asa cum s-a arătat, obligaţia de plată a cotei expirase la 31 decembrie 1993, textul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 are semnificatia instituirii retroactive a unei obligaţii noi, ceea ce, incontestabil, are un caracter retroactiv. Ţinând seama de cele arătate, excepţia urmează a fi admisă, prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 fiind neconstituţionale, constatare care însă, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, are efecte numai pentru viitor. În consecinţa, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială "Regent" - S.R.L. Pitesti, în Dosarul nr. 10.007/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, şi constata ca prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 sunt neconstituţionale. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 21 mai 1996. PREŞEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ---------------