← România

DECIZIE Nr. 7*) din 17 ianuarie 1995

DECIZIE Nr. 7*) din 17 ianuarie 1995 privind excepţia de neconstituţionalitate Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 23 martie 1995 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Ion Filipescu - preşedinte Miklos Fazakas - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 noiembrie 1994, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4589/1994, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 229 din Codul penal, invocată de inculpatii Ceanghiri Gheorghe, Giurgiu Aurel, Mihai Istrate şi Pachia Ion. În susţinerea excepţiei, se arata ca prevederile art. 229 din Codul penal sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie şi, ca atare, solicita să se constate abrogarea lor. Instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 din Legea nr. 47/1992, retine: Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 229 din Codul penal, pe care a soluţionat-o, şi a constatat ca aceasta dispoziţie legală este abrogată parţial potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie şi, în consecinţa, urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din legea fundamentală, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Aceasta soluţie este definitivă şi obligatorie potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie, deoarece, prin Decizia nr. 56 din 18 mai 1994, definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul arătat. Asa fiind, textul anterior Constituţiei, constatat ca abrogat, deoarece potrivit art. 150 alin.
(1)din legea fundamentală este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, este scos din legislaţie. Deci, întrucît orice excepţie care ar avea ca obiect textul constatat ca abrogat urmează a fi respinsă ca vadit nefondata, excepţia a fost, potrivit art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, rezolvată fără citarea părţilor. În speta, inculpatii Ceanghiri Gheorghe, Giurgiu Aurel, Mihai Istrate şi Pachia Ion au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 229 din Codul penal la data de 30 noiembrie 1994, deci la o dată la care prevederile acestui articol erau definitiv şi obligatoriu abrogate parţial, şi, pe cale de consecinţa, Curtea Constituţională retine ca excepţia este vadit nefondata în sensul art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, fiind lipsită de obiect. Ca atare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ceanghiri Gheorghe, Giurgiu Aurel, Mihai Istrate şi Pachia Ion în Dosarul nr. 4589/1994 al Tribunalului Dolj, întrucît, prin Decizia nr. 56 din 18 mai 1994, definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 229 din Codul penal sunt abrogate parţial conform art. 150 alin.
(1)din Constituţie şi, în consecinţa, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 17 ianuarie 1995. PREŞEDINTE, acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ----------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.