DECIZIE nr. 917 din 6 iulie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 524 din 28 iulie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta Pătruica, în Dosarul nr. 929.01/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 929.01/303/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta Pătruica, într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece justiţiabilul, persoană fizică sau juridică, ce obţine un titlu executoriu, apt să fie pus în executare silită în procedura execuţională, nu va putea să îşi recupereze cheltuielile de executare în mod efectiv, pentru că necesită permisiunea judecătorului. În acest sens, arată că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să dispună asupra cuantumului onorariului de avocat, stabilit în contractul de asistenţă juridică, exprimând rezultatul acordului confidenţial dintre client şi avocatul său, în raport de complexitatea cauzei, cu atât mai mult cu cât un tablou al onorariilor minimale nu există. Astfel, posibilitatea recuperării cheltuielilor înaintate de creditori în faza execuţională devin derizorii, iar statul român nu-şi mai justifică atributul de "stat de drept". În final, autorul excepţiei solicită să se constate neconstituţionalitatea art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte dreptul judecătorilor de a reduce onorariul avocaţilor, apreciind că aceste norme legale înfrâng principiile legalităţii şi egalităţii. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu contravine dispoziţiilor art. 1 alin.
(3)şi
(5)şi ale art. 16 din Legea fundamentală, invocând în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat". Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.
(3)şi
(5)referitoare la statul român şi celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, sau Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Curtea a constatat că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil. Totodată, Curtea a mai reţinut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene), însă orice activitate economică se desfăşoară "în condiţiile legii". În consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat. Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului nr. 22C, scara B, din strada Lujerului nr. 2, sector 6, Bucureşti, prin preşedinte Georgeta Pătruica, în Dosarul nr. 929.01/303/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ------