← România

DECIZIE nr. 1.070 din 14 octombrie 2008

DECIZIE nr. 1.070 din 14 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 17 noiembrie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tiziano Bressan şi Doru Lucan în Dosarul nr. 1.257/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.257/271/2008, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Tiziano Bressan şi Doru Lucan într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează dreptul unei persoane la administrarea unei probe la care nu a avut acces în cursul procesului. Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au în prezent următorul cuprins: - Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare."; - Art. 10 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: "Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin.
(1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia." Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi ale art. 132 privind statutul procurorilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că - asupra unei excepţii de neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de faţă - s-a pronunţat prin Decizia nr. 499/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate, ofiţerii de poliţie judiciară, respectiv ofiţerii de poliţie judiciară ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, efectuează acte de cercetare penală, în baza unei ordonanţe, respectiv a unei dispoziţii scrise a procurorului şi în numele acestuia. Susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că aceste dispoziţii de lege ar contraveni rolului constituţional al Ministerului Public şi statutului constituţional al procurorului, sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală şi celor ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, urmărirea penală se efectuează de către procuror, neaflându-ne deci în prezenţa unei încălcări a principiului potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Totodată, faptul că, în anumite cazuri, ofiţerii de poliţie judiciară efectuează anumite acte de cercetare penală nu echivalează cu o încălcare a garanţiilor statutului procurorului, consacrat prin art. 132 din Legea fundamentală, întrucât, pe de-o parte, această poliţie judiciară a fost creată în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor, iar, pe de altă parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectuează în numele procurorului şi numai după emiterea unei ordonanţe sau a unei dispoziţii scrise a acestuia. De asemenea, Curtea a constatat că ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control ale procurorului, ceea ce dă expresie prevederilor art. 131 alin.
(3)din Constituţie, potrivit cărora parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin.
(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tiziano Bressan şi Doru Lucan în Dosarul nr. 1.257/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.